Povestea spune
ca in urma cu un numar de ani
un om si-a pedepsit fetita
in varsta de 5 ani
pentru ca a risipit o hartie aurie
de impachetat foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii
si deveni si mai suparat cand
a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva
ca sa decoreze o cutie
si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea,
fetita a adus tatalui ei
cadoul in dimineata urmatoare spunand:
"Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat
de reactia lui furioasa de cu o zi in urma,
dar supararea lui
se arata din nou cand vazu ca,
de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat:
"Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ? "
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau,
cu lacrimi in ochi, si a zis:
"Taticule, cutia nu este goala.
Am suflat in ea atatea sarutari pana cand s-a umplut."
Tatal a ramas perplex.
S-a pus in genunchi
si si-a imbratisat fetita
si a rugat-o sa-l ierte
pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta,
micuta fetita a murit intr-un accident
si se spune ca tatal ei
a tinut acea cutie aurie
alaturi de patul sau
tot restul vietii sale.
Si de cate ori a fost descurajat
sau a avut de trecut peste situatii dificile,
deschidea cutia
si lua un sarut imaginar
si isi amintea
de dragostea care a pus-o fetita acolo.
Intr-un adevarat sens,
fiecare dintre noi, ca si oameni,
primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi
de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decat asta.
Prietenii sunt ca ingerii
care te ridica pe picioarele tale,
atunci cand ai probleme
sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori !
Autor necunoscut
4 comentarii:
Am citit aceasta poveste impreuna cu sotul meu si am fost impresionati amandoi...De fiecare data cand o citesc imi amintesc lacrimile din ochii lui...Si el ca si mine pierdusem ceva drag la acea vreme...
S-a implinit o luna de cand am pierdut o persoana draga mie, un copil, avea 18 ani, un talent in designe, a murit intr-un accident de masina.Am lucrat cu el timp de 3 ani, o minune de copil. Nu stiu daca imi voi reveni vreodata, povestea acesta m-a dus inevitabil cu gandul la el.Imi spunea mereu, dumneavoastra m-ati descoperit si ati avut incredere in mine, e evoluat frumos in acesti trei ani. Intr-o dimineata, pe la 3 30 a sunat telefonul, era colegul lui de echipa"Gabi a facut accident". Pentru moment nu am realizat ce imi spune, apoi a continuat"este in coma", atunci am simtit ca mor, am luat ceva pe mine si am fugit la spital. Nu l-am mai prins in viata, dupa o saptamana l-au deconectat, i-am adus medalia din Mexic si de atunci plang continuu. Toti l-am iubit, era una dintre persoanele cele mai bune pe care le-am intalnit in viata asta. Astept in fiecare zi sa revina, sa lucram si sa participam la concursuri.Iarta-ma ca am scris atat, insa mult timp nu am putut sa vorbesc cu nimeni despre asta. Multumesc pentru poveste si voi reveni.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Multumesc pentru aceste randuri.Initial am intentionat sa ne intalnim aici noi toti care trecem prin astfel de drame,sa povestim despre cei care nu mai sunt,sa ne ajutam intre noi.
Esti prima persoana care are curajul sa spuna o poveste,sa vorbeasca despre o suferinta si pentru acest curaj al tau iti multumesc.Incepusem sa cred ca nu voi reusi ceea ce mi-am propus,ba chiar am renuntat la site-ul creat in acest scop.
Eu astept ca si tine,sufar ca si tine si nu suntem singurele...dar spre deosebire de ceilalti avem curajul sa o spunem.
Acum mai mult ca niciodata avem nevoie de sprijin si sunt cu sufletul alaturi de tine.Daca simti nevoia sa povestesti poti povesti aici sau imi poti scrie la adresa mea de E-mail.
E cumplit sa pierzi pe cineva drag,dar acum nu putem decat sa ne rugam pentru ei si sa ii pastram in inima noastra vesnic.
Foarte emotionante "povestile"! Iti multumesc mult ca le-ai scris.
Trimiteți un comentariu