MOARTEA SI VIATA DE DINCOLO

“Moartea este de fapt o trecere, o transformare care face parte, implacabil, din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct in fata si totusi, a preocupat mintea omeneasca, de cand omul a aparut pe pamant. A invata sa privim moartea dincolo de ceea ce fac din ea, in general, medicii si preotii inseamna sa intelegem in profunzime legile Divine care actioneaza in acest Univers, indiferent daca suntem de acord cu ele sau nu.

Nimeni nu scapa mortii. Toti suntem supusi durerii, de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, plecand in lumea invizibila ochilor nostri. Acest eveniment asezat cu desavarsita intelepciune de Dumnezeu a produs omului numai griji, frica si superstitii incat toata existenta sa a stat sub teroarea zilei fatale ca maine sau intr-o zi va muri si va dispare pentru totdeauna.

Omenirea nu este lamurita cu ceea ce se petrece dincolo de mormant. Este bine ca omul sa aiba cunostiinte despre actul mortii, caci altfel, agonia va fi prelungita si in plus, spiritul lui ajuns in spatiu, multa vreme nu este lamurit, unde este, ce s-a intamplat cu el, se zbate in nestiinta, si abia tarziu isi da seama ca se afla intr-o lume formata din altfel de material si in alte conditii decat in viata pamanteasca.

Doar necunoasterea ne face sa credem ca ceva se opreste dupa momentul mortii, caci noi o percepem ca pe o limita pe care nu o putem depasi.

Omul este o forta complexa. Desi putini dintre noi cunosc sau vor sa recunoasca acest fapt, fiinta umana nu se reduce numai la limita perceptiilor sale la un nivel obisnuit. In fiinta umana se imbina trei componente corpul fizic sau invelisul material pe care-l abandonam mortii ca pe o haina uzata, corpurile subtile, invizibile simturilor obisnuite, care insotesc sufletul, evolueaza si se purifica odata cu acesta si sinele suprem (spiritul) sau centrul de forta al fiintei noastre, focarul constiintei.

Spiritul plus sufletul reprezinta de fapt, un om dezincarnat. Rand pe rand fiecare dintre noi, prin moarte, ajungem la viata eterna, apoi o noua nastere ne readuce pe Pamant, pentru a incepe lupta cu existenta.

Calatoria sufletului in planurile subtile are si ea loc urmand niste principii si legi. Cu cat corpurile subtile sunt mai rafinate, mai elevate, cu atat mai largi sunt orizonturile care se deschid in fata sufletului dezincarnat. In functie de afinitatile sale, el se duce in mijlocul celor care il atrag. El isi gaseste rasplata sau pedeapsa in propria sa constiinta. Lumina il patrunde lasand sa se vada gandurile, actiunile, intentiile etc. pe care le-a avut in timpul vietii abia incheiate. Totul, de la nastere si pana la moarte iese la iveala. Fiinta revede si retraieste toate etapele prin care a trecut.

Senzatiile care preced moartea si care urmeaza ei sunt infinit de variate si depind de gradul de evolutie spirituala a celui care isi paraseste corpul. Separarea se face aproape intotdeauna lent, in momentul despartirii sufletului de corp. Ea incepe uneori cu mult timp inaintea mortii si nu se termina decat in momentul in care se rup ultimele legaturi fluidice care unesc corpul fizic si corpurile subtile. Cu cat atasamentul de planul fizic este mai mare, sufletul traieste mai dureros aceste momente. Sufletul “simte” destramarea corpului material. Aceasta trecere se dovedeste usoara pentru cel care, pe parcursul vietii, a aspirat catre scopuri spirituale, insa pentru cel atasat de aparente, care nu este pregatit de plecare, aceasta trecere este o agonie prelungita.

Dupa separarea sufletului de corp urmeaza o perioada de confuzie, foarte scurta pentru fiintele elevate, care se trezesc curand in toata splendoarea vietii spirituale, dar foarte lunga pentru cei egoisti si strans legati de valorile materiale. Din aceasta a doua categorie, multi sunt convinsi ca inca mai traiesc in corpul fizic timp indelungat dupa ce, de fapt, ei au murit. Incertitudinea apasa asupra sufletelor mai putin evoluate, “care ar vrea sa-si intarzie ora plecarii din corp”, iar apoi, isi contempla dezintegrarea completa a corpurilor care au servit drept haina.

Pentru cel evoluat, moartea este pasnica si chiar vesela. Desprinderea de materie se face cu usurinta. Isi percepe ascensiunea in lumea de dincolo ca pe o etapa evolutiva superioara, simtind ca ea ii ofera mult mai multa fericire decat viata pamanteasca. Sufletul se gaseste acum suspendat intre existenta materiala care se estompeaza si noua viata care se contureaza in fata lui.

Brusc, o lumina spirituala il inunda, il ajuta sa se elibereze de fricile si incertitudinile lui. Apoi privirea i se desprinde de Pamant si de fiintele care plang langa patul lui. El intrezareste planurile subtile si vede alte fiinte, prieteni de alta data, mai plini de viata si mai frumosi decat ar fi crezut, stiindu-i morti pana acum.Impreuna cu ei, se avanta si urca pana la nivelurile pe care ii este permis sa le atinga, corespunzatoare evolutiei sale. Puteri noi se trezesc in el; destinul sau fericit incepe. Sufletul timid indrazneste sa foloseasca libertatea pe care acum o intuieste. Timpul se scurge fara ca el sa-l poata masura. Intr-un sfarsit, alte entitati evoluate il ajuta sa se elibereze de ultimele atasamente lumesti si sa urce mai departe, spre Imparatia Cerurilor.

Desprinderea sufletului e mai putin dificila in urma unei boli indelungate, cand legaturile carnale se desfac treptat, putin cate putin. In schimb, cei care se sinucid, cad prada unor stari oribile. Ei retraiesc ani intregi angoasa ultimelor momente ale vietii, caci, prin sinucidere, nu au facut decat sa-si schimbe suferintele terestre cu altele, la nivel energetic, mult mai vii. Usor, usor, sufletul devine constient de vietile anterioare, de ceea ce a facut in fiecare viata, apoi urmeaza judecata propriei constiinte, si in final, judecata lui Dumnezeu. Oricat de dureros ar fi acest examen, el este necesar, intrucat, constituie punctul de plecare al unei noi orientari benefice.

In planurile subtile, totul se conduce dupa principiul rezonantei, principiu care are la baza corespondenta dintre cauza si efect. El stabileste ceea ce merita fiecare. Legea se aplica de la sine. Pentru indreptarea trecutului acuzator, fiinta renaste iar, si iar, pana ajunge sa inteleaga care e propria lui natura, si anume: sa regaseasca ceea ce este autentic, esential si divin in structura sufletului sau. Aceasta regasire este, de fapt, chiar scopul principal al tuturor cailor spirituale autentice: regasirea de SINE si, prin aceasta, comuniunea cu Dumnezeu.

Ca o concluzie, deci, dupa moarte, omul trebuie sa suporte in planul astral tot raul pe care l-a facut altora, sa sufere pentru toate greselile faptuite. Aceasta nu inseamna ca Inteligenta Cosmica vrea sa se razbune sau sa-l pedepseasca; ea doreste ca el sa devina perfect constient de tot ceea ce a facut pe pamant, pentru ca, adesea, el a facut sa sufere anumite fiinte fara macar sa-si dea seama si aceasta ignoranta este inacceptabila, ea impiedicandu-l sa evolueze. Apoi, urmeaza reincarnarea, corectarea si avansarea pe drumul evolutiei.

Totul in viata se inregistreza, trebuie sa platim in planul astral pentru fiecare greseala pe care am comis-o aici pe Pamant. Nu se poate scapa nici chiar de regretele si suferintele celor vii care au ramas pe Pamant, ele sunt un chin pentru cei morti.

Asadar lasati mortii sa plece linistiti acolo unde trebuie sa se duca. Nu va agatati de ei, nu ii retineti prin suferintele si regretele voastre, ii deranjati si ii impiedicati sa se elibereze.

Rugati-va pentru ei, trimiteti-le dragostea voastra, gandurile voastre bune si doriti ca ei sa se elibereze si sa se ridice din ce in ce mai mult in lumina. Daca ii iubiti cu adevarat, sa stiti ca intr-o zi veti fi cu ei. Acesta este adevarul. Acolo unde este dragostea voastra, acolo veti fi si voi intr-o zi.

Sanda Stefan