Ne nastem pe aceasta lume
Si fericiti noi ne luptam,
Sa strangem cat mai multe lucruri
Si bogatii sa adunam.
Viata noastra-i o rutina,
Ca niste zombi alergam,
Nu avem timp pentru odihna
Si framantati suntem mereu.
In agitatia pe care
O intalnim in jur mereu,
Uitam ca lumea-i trecatoare,
Iar uneori scenariu-i greu.
C-ar trebui pe asta lume
S-agonisim banutul greu,
Cu care sa ne platim drumul
Ce duce catre Dumnezeu.
Masini si vile sau palate
Nu-ncap in bagajul tau,
Caci el va fi ocupat de fapte
Ce duc la bine sau la rau.
3 comentarii:
O trezire la realitate este poezia ta.Venim pe lume goi si plecam tot goi(material)dar incarcati cu fapte bune sau rele...
Ieri vorbeam cu o prietena de-a mea musulmana,si o intrebam ce se spune in religia ei despre sufletele celor plecati?imi spunea ca pe drumul spre rai merg pe o ata,iar dedesupt este iadul...in functie de faptele lor bune pe pamant merg mai repede si mai drept altfel cad...imi spunea ca acolo nu se cunosc sufletele intre ele,exemplu mama nu-si cunoaste copilul....i-am zis sa se opreasca...ca asta nu cred,D-zeu a creat o legatura intre mama si copil atat de puternica incat nici moartea nu o poate rupe....eu asa cred...cum sa-si uite o mama copilul???nu cred,nu vreau sa cred ca mama m-a uitat...
Asa si este...o mama niciodata nu-si uita copilul.Ai citit ,,Calatoria sufletelor''!
Eu cred ca va fi ca acolo...
Trimiteți un comentariu