Indiferent de cine suntem sau ce suntem, indiferent de speranţe, de vise şi împliniri, de succese şi înfrângeri, undeva pe drumul sinuos al vieţii ne aşteaptă, implacabilă, moartea... Paşii noştri nu vor putea găsi în praful materialităţii nici măcar o potecă secretă pe care să nu fi umblat şi pe care să nu fie în permanenţă prezentă. Căci marea şi fatala întâlnire cu ea ne-a fost programată încă înaintea primului scâncet cu care ne-am dat bună-dimineţa propriei naşteri.
Undeva în timp, aşadar, pe ultima filă din agenda vieţii noastre, stă scris că nimic nu este aşa cum pare a fi şi că indiferent de câţi bani albi am strâns pentru zilele noastre fără culoare, totul trebuie înapoiat lumii acesteia, până la ultimul cent, pentru a putea să ne întoarcem în ţărână aşa cum am venit: goi şi stingheri...
Şi totuşi, această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre? Căci cei care pretind că se trag din maimuţă ne-au încolăcit cu liane speranţele şi ne-au sădit gânduri pline de nesiguranţa junglei din care au venit. Ei i-au făcut statuie atomului primordial, ridicându-l la rang de Alfa şi Omega, şi au râs superior la marginea fiecărui val transcendent pe care emoţia mistică ne-a împins corabia...
De aceea, întreb: această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre?... Şi dacă, în realitate, e o poartă de intrare într-o poveste încă mai mare decât tot ce-am putut să imaginăm?
Undeva, în apropierea unor răscolitoare emoţii, o voce tainică mi-a vorbit, într-un ceas al înseninării, despre drumuri misterioase între vămile Cerului şi zboruri nesfârşite care ne aşteaptă entuziasmul; şi, mai ales, m-a făcut să am încredere...
Aşa că, suflete drag, eu îţi spun: împodobeşte-ţi viaţa cu cele mai extraordinare speranţe! Construieşte-ţi corăbii, învaţă să navighezi pe oceanele spiritului şi, mai ales, crede! Pentru că dacă, într-adevăr, „Nimicul” e cununa acestei existenţe, atunci nu ai pierdut nimic, oricum! Iar dacă nu, ai pierdut totul!...
de Daniel Roxin
http://danielroxin.blogspot.com/2010/09/tainele-mortii.html
10 comentarii:
Educativa postare!Moartea este singura realitate!Nimeni nu scapa de ea si oricate averi (materiale)am strange,nimic nu luam cu noi,nimic.Credinta si speranta in reantalnirea cu copilul meu imi dau puteri sa merg mai departe.
Se spune ca dragostea si moartea sunt singurele ce apar neinvitate...mereu am spus ca de cand ne nastem trebuie sa realizam ca o sa murim,pt.ca nimic nu traieste vesnic pe acest pamant...azi am mai pierdut o persoana draga,de cand mi-am pierdut mamica ea a incercat sa fie ca o mama pt mine,ma sfatuit,ma sustinut moral,dar azi ma parasit si ea....acum poate sta cu mama de povestit....D-zeu sa o odihneasca in pace pe cea care a fost o femeie deosebita si draga inimii mele...tanti Mariuta....
Sunt cu gandul si sufletul alaturi de tine Narcisa!Dumnezeu sa o ierte pe tanti Mariuta si sa-i dea odihna vesnica!
Dumnezeu sa o ierte si sa ii dea lumina vesnica!Suntem alaturi de tine Narcisa,poti plange aici pe umarul nostru.
Te imbratisez cu multa compasiune ,
iti prezint sincerele mele condoleante
si-ti doresc putere multa de a merge mai
departe.
Narcisa iti sunt alaturi in aceste momente triste! Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Se zice ca nu ni se da mai mult decat putem duce...Narcisa!E cumplit dar vei trece si peste incercarea asta.Dumnezeu s-o odihneasca pe Mariuta!
Va multumesc din suflet ca ati fost alaturi de mine si de data aceasta,azi am fost la ea si mi-sa facut rau,nu am putut sta....nu mai suport sa vad mort pe cineva drag,am inceput sa-mi fie teama sa ma mai apropii de cineva de frica ca va muri si voi suferi...acum parca nu realizez...dar voi realiza cand voi astepta sfatul ei,vorba ei dulce cu care ma intarit mereu...asta este viata...suntem trecatori pe acest pamant si mai devreme sau mai tarziu toti ne ducem...D-zeu sa o odihneasca in pace,imi va lipsi,dar ma alin cu gandul ca va am pe dvs.mamicile mele de suflet dna.Lili si dna.Steliana si surorile mele Mari,Corina,Tuchi,toate imi dati putere,va multumesc si va iubesc mult...
Narcisa, dna Mariuta va fi de acum inainte langa mama ta si asta poate te va alina intr-un fel. de tine nu ma tem ca nu vei face fata acestei incercari triste, esti o fata puternica si stii vorba aia: ce nu te omoara te face mai puternic!!! Fii tare pentru tine in primul rand! Te imbatisez sincer
Mersi mult,asa este Tuchi,ma doare sufletul,sunt trista,dar nimic nu se compara cu durerea ce am simtit-o cand mi-am pierdut mamica...spuneam ca moartea mamei ma intarit,ma facut imuna...asa credeam,dar in fata unei suparari cedez foarte usor...va multumesc mult ca ati fost cu gandul la mine...
Trimiteți un comentariu