1 iunie 2011

Manunchi de ganduri

Singuri pasim in asta lume
Si-apoi tot singuri noi plecam,
Lasand in urma noastra urme
Sau disparem fara urmari.

Planeta ce ne este mama
Si ne iubeste ne-ncetat,
Ne-ofera in viata multe daruri,
Manunchi de ganduri adunat.

Si receptivi le luam pe toate
De parca ni s-ar cuveni,
Nu ne gandim nimic la schimb
Firesc ar fi a-i oferi.

Cu capu-n nori ar trebui
Privirea-n jos a ne-o pleca.
Si a iubi pe fiecare
Ce-n cale ne va aparea.

O lectie ne-ofera viata
Si cat traim vom invata,
Ca va veni si ziua-n care
Singuri pe drum vom disparea.
30.05.2011

Un comentariu:

Narcisa spunea...

Asa este,cat traim avem de invatat,din greseli,din fapte din cuvinte...chiar azi stateam si ma gandeam,ce usor este pt cel ce paraseste aceasta lume,inchide ochii si pleaca,noi ramanem in urma si trebuie sa invatam sa traim cu durerea si dorul in suflet...