Un abur diafan coboara din vazduh
Incoronand suflarea asemeni unui duh.
Iar din strafunduri se iveste eternul Lucifer
Intunecand in parte imaculatul cer.
In vesnica arena cu numele Pamant
Se napusteste ucigatorul vant
Semintia umana lovita-n radacini
Coboara anevoie pe lungul drum de spini
Si tot ce defineste frumosul cuvant VIATA
Se afunda in adancuri ca o naluca-n ceata.
Credinta si speranta dispar treptat ,treptat,
Ducand faptura spre pacat.
Cand totul e distrus si totul e-n zadar,
O raza lumineaza pamantul ca un far,
Credinta zdruncinata revine asadar,
Hranind faptura cu cerescul har.
Puterea se indreapta spre tot ce e senin
Starpind fara-ncetare izvorul de venin.
Planeta se imbraca in haine de mireasa
Parand in galaxie o pata luminoasa.
Florin Sorin Craioveanu
2 comentarii:
Duminica sunt RUSALIILE si ne aducem
aminte mai mult ca oricand de cei plecati
pe drumul fara de intoarcere ,bine este sa depunem pe mormantul lor trandafiri.
Un prim trandafir simbolic ai depus tu Marilena draga in memoria lui Florin acordandu-i un loc
de cinste pe blogul tau.
Iti multumeste din tot sufletul o mama vesnic indurerata.
Aceste versuri au un inteles profund...Mie imi place foarte mult.
As vrea sa pot face mai mult de atat Steliana!
Nu ai pentru ce sa imi multumesti
Trimiteți un comentariu