3 iunie 2011

Telul pierdut

Cand oboist de griji si dor
Nu vrei prin lume a mai umbla,
Caci telul ce-l aveai odata
Azi a ramas in urma ta..

S-a ratacit fara iesire
Si nu mai vrei a-l cauta,
Il lasi sa vina el la tine
De te gaseste undeva.

Sa te gandesti ca-n alta lume
Un ghid pe viata ai capatat.
Si se-ntristeaza cand pe tine
Te vede atat de darmat.

Ca nu esti singur,e cu tine
Si vrea ca drumul ce-l urmezi,
Sa fie presarat de bine
Iar tu sa-ncepi din nou”sa crezi”.

El fericit va fi atuncea
Si ingeri se vor bucura
Si mai usoara-ti va fi calea
Si flori vor rasari pe ea.

O piedica ti-a pus destinul,
Tu te ridici de la pamant,
In tine ai puterea aceasta,
Nu te doboara-un simplu vant.

Puterea care zace-n tine
Vine de sus din univers,
Raspuns la gandurile bune
Drumul tau capata un sens.

Iar fericirea cea pierduta,
Incearca a o transforma,
Intr-o iubire pentru oameni
Si telul tau va aparea!

6 comentarii:

Tuchi spunea...

Doamne cat adevar in cuvintele astea... Stii joia trecuta am fost invitata la aniversarea a 10 ani de la infiintarea Fundatiei DIAKONIA, o mana de oameni plini de iubire fata de semeni, cei ce au avut grija si de tata, motto-ul lor fiind:"nu dam zile vietii ci viata zilelor". Acolo unul din fondatorii fundatiei, un scotian , un simplu om ce si-a dedicat viata alinarii durerii celor suferind de cancer, uitandu-se in sala, la noi cei prezenti ne-a intrebat daca e greu sa acordam o ora pe saptamana celor necajiti sau un leu pe saptamana spre ajutorarea lor... atunci am realizat ca necazurile si neajunsurile mele sunt atat de fara importanta in fata durerii celor din jur si am hotarat ceva: sa fiu si mai buna, mai atenta la semeni....
Am primit atunci inca o lectie de viata! Poate am gasit telul pierdut...

mariperijoc spunea...

Categoric Tuchi!Si ai sa vezi ca ajutand te vei simti mai bine...
Si eu am primit astfel de lectii in momentele in care ma simteam darmata,imi aparea in cale o poveste cutremuratoare si realizam ca ce mi se intampla mie nu inseamna nimic...
Bine ai revenit printre noi!

Lili spunea...

Puterea de a merge mai departe ne-o da Dumnezeu,iar telul tu l-ai gasit demult Marilena(in afara faptului ca ai de crescut si educat copii)acela de a aduce alinare celor ce-ti citesc poeziile.Si asculta sfatul intelept al Stelianei:strange intr-o carte tot ce scrii.

Tuchi spunea...

Bine v-am regasit! Nu v-am uitat, citesc periodic postarile doar ca in ultima vreme necazurile si supararile m-au cam doborat la pamant si nu am mai avut puterea sa raspund, sa pun comentarii, dar asta nu inseamna ca m-am pierdut de tot. M-am dat la fund, cum se spune, nu sa-mi incarc bateriile ci sa ma feresc de loviturile vietii si ale celor din jur! Va sunt aproape inca, din umbra...

mariperijoc spunea...

Draga mea Tuchi,te inteleg asa de bine...si noi avem momente in care ne ascundem,in care dam inapoi...tocmai despre aceasta stare ar trebui sa fie postarea mea de astazi...
Dumnezeu sa te ajute,sa iti dea putere sa iesi invingatoare din toate bataliile vietii!

Narcisa spunea...

Frumoasa poezie,adevarate cuvinte,parca ne citesti gandurile si le asezi pe hartie...Tuchi,bine ai revenit,si eu am momente cand nici sa scriu nu-mi mai arde,dar aici este singurul loc in care ma simt inteleasa,aici gasesc mereu puterea sa ma ridic...te pup,ai grija de tine,noi suntem aici..si te sustinem...