Contrar a ceea ce cred unii oameni, adesea sufletele sunt putin interesate de ce se întâmpla cu trupurile lor dupa moartea fizica. Aceasta nu este insensibilitate fata de situatia lor personala si de oamenii pe care îi lasa în urma pe Pamânt, ci doar o recunoastere de catre aceste suflete a finalitatii mortii. Ele au o dorinta de a se grabi în drumul lor spre frumusetea lumii spiritelor.
Cu toate acestea, multe alte suflete vor sa pluteasca pentru câteva zile terestre deasupra locului unde au murit, de obicei dupa înmormântarea lor. Timpul este aparent accelerat pentru suflete si zilele pe Pamânt pot fi doar minute pentru ele. Exista o multime de motive pentru sufletul care zaboveste. De exemplu, cineva care a fost asasinat sau ucis brusc, într-un accident, cel mai adesea nu vrea sa plece imediat. Cred ca aceste suflete sunt frecvent perplexe sau mânioase. Sindromul
sufletului plutitor este adevarat în mod special în cazul mortii persoanelor tinere.
Desprinderea brusca de forma umana, chiar si dupa o lunga suferinta, socheaza totusi sufletele obisnuite si acest lucru ar putea sa le faca sa respinga ideea plecarii în momentul mortii. Si pentru suflete intervalul normal de trei-cinci zile de aranjamente funerare, este simbolic. Sufletele chiar nu au o curiozitate bolnavicioasa sa se vada îngropate, deoarece emotiile din lumea spiritelor nu sunt
la fel cu cele traite aici, pe Pamânt. Si totusi, gasesc ca entitatile spirituale apreciaza respectul acordat memoriei vietii lor fizice de catre rudele în viata si prieteni.
Asa cum am vazut în ultimul caz, exista un motiv principal pentru care multe spirite nu vor sa paraseasca imediat locul mortii lor fizice. Acest lucru vine din dorinta de a veni sa-i sprijine mental pe cei iubiti înainte de a avansa în lumea spiritelor. Aceia care tocmai au murit nu sunt ravasiti de moartea lor, deoarece ei stiu ca cei ramasi pe Pamânt îi vor vedea din nou în lumea spiritelor si,probabil, mai târziu, în alte vieti. Pe de alta parte, cei îndoliati simt ca au pierdut pe cineva iubit pentru totdeauna.
Michael Newton(Calatoria sufletelor)
4 comentarii:
Stupefianta abordare a comportamentelui
celor plecati mai ales la o varsta frageda
si printr-o moarte violenta .
Cred dupa cele citite ca multora dintre noi
li s-a intamplat sa traiasca senzatia ca cel plecat este prezent simtindu-i parfumul, mirosul
de tigara preferat sau avand senzatia de aer rece ce persista pe langa un obraz,sau alte
manifestari.
Multumesc din suflet Marilena pentru doveditoarea ta postare.
Am citit din carte,Corina mi-a recomandat-o,foarte interesanta,citeam si imi imaginam cum mamica mea a privit tot ce se intampla cu noi in acele clipe....sunt sigura ca i-am provocat durere,ca a vrut sa vina sa ma stranga in brate...ca a strigat dar nu am auzit...am citit si intr-o carte bisericeasca cum sufletul este purtat de inger deasupra cortegiului funerar,offf,numai D-zeu stie,dar mie una doar gandul ca mama ma vede,ma aude,mi-a dat putere,si ma ridic mereu cu gandul ca ma vede...
Dna.Steliana are dreptate,eu ii multumesc Domnului ca ii permite mamei sa ma viziteze si mie sa o simt...eu imi simt mamica,un aer rece,pe frunte,apoi incep sa vorbesc cu ea si ii cer sa vina la buze,sau in alt loc,si ea vine...daca spun la cei de langa mine ma privesc ca pe o nebuna,ma bucur ca aici pot vorbi deschis pt.ca stiu ca simtiti la fel,eu am rugat-o sa ma mangaie,si am simtit cum mi-sa electrizat parul,am rugat-o sa ma ia in brate si tot corpul am simtit o vibratie rece,nu pot descrie in cuvinte,inainte cand o simteam incepeam sa plang,acum ii zambesc si ii zic mamica mea ai venit...te asteptam...
Narcisa draga,ne-am intalnit aici sa
nu crezi ca intamplator ci pentru a ne impartasi experientele traite si de a ne sustine
caci numai noi care traim anumite fenomene inexplicabile pentru cei ce nu au durerea
noastra in suflet,ne putem intelege si
sustine una pe alta.
Trimiteți un comentariu