Gheata din suflet

Cand vantul bate peste tine
Si soarele cand s-a ascuns,
Ingheti de-a frigului izbire
Nu mai stii incotro esti dus.

Si toti dispar din calea ta
Cu plecaciune pentru tine,
Sa te cuprinda gheata grea
Dar sa nu molipsesti pe nimeni.

Ei se retrag in stupul vietii
Si zumzaie in calea lor,
Pe tine iar te-a cuprins frigul
Nu le mai esti de ajutor.

Te uiti in juru-ti cu mirare,
Nu intelegi cu ce-ai gresit,
Lovit de soarta pe-a ta cale
Pe nimeni nu ai molipsit.

Intr-un tarziu ii intelegi
Pe toti cei care te-au uitat,
Esti trecator prin a lor viata
Si te retragi cu un oftat.