Mă doare iarăşi durerea

M-aş face pământ pentru tine
să te sorb ca pe un păcat;
te-aş cânta în versuri divine
să fiu mereu vinovat

de-a ta iubire eternă,
să-ngrop amurguri în vin,
să-ţi cutreier visul în pernă
prefacându-te în sărut şi pelin ;

să-ţi sorb toată umbra-ntr-o clipă,
să fiu al iubirii descânt,
să nu cer, deşi sunt aripă
al dorului ce cântă... în cânt.

Aş face castele din ploaie
să murim în iubire mereu,
când noaptea-ntuneric despoaie
iar tu veşnic fi-vei doar EU.

Arama sărut ar răsfrânge
pe gura nesărutată
şi mâinile noatre s-ar frânge
iubindu-ne fără de pată.

Apusul şi-ar cerne iar mierea
şi sângele ar cere ofrandă.
Mă doare iarăşi durerea
şi gesturile devenite ghirlandă

pe trup şi în carnea flămândă
de visul prea des NEvisat.
Mereu tu mi-ai fost doar osândă
când gândul ţi-ai revărsat

peste nopţile mele deşarte
şi peste cărări fără popas.
M-ai dus în stele , departe.
Între noi este numai ...un pas.

Lelia Mossora
12 iunie 2010