Astazi am simtit un imbold de a sta de vorba cu voi cum o faceam in trecut…
Au trecut trei ani si totusi eu “femeia care şi-a pierdut o aripă dar care a găsitul curajul de a vorbi despre asta” dupa cum ma numea Isabellelorelai,realizez ca dau inapoi si cred ca inca nu am depasit etapele doliului…sau poate ca sunt firesti aceste stari care vin si pleaca,cu care ajungem sa ne obisnuim la un moment dat…dar care lasa urmari si cu care trebuie sa luptam in permanenta…Teoretic trebuie “sa fii puternic”…numai ca uneori mai obosim si ne cerem dreptul la o pauza…
Dupa cum ati vazut in ultima vreme ma ascund in spatele versurilor,dar ele descriu destul de bine starea mea sufleteasca si oricat m-as stradui nu pot fi vesele…
Dragii mei eu nu fac altceva decat sa ma descarc pe o hartie,ajuta foarte mult…cel putin in cazul meu…sa scriu tot ce imi trece prin minte,bune rele…ganduri de om aflat in suferinta sufleteasca…Nu este contagioasa dar indeparteaza pe toti cei din jur si exista explicatie logica si pentru gestul lor…
Stiu ca depinde de fiecare persoana cat de repede va reusi sa depaseasca aceasta perioada,stiu ca nu este usor pentru ca mintea se pronunta intr-un fel si sufletul in altul,dar va incurajez sa va scrieti experientele si gandurile…o sa va simtiti mai bine…
Si ce daca unii va vor considera lipsiti de talent sau slabi?Starea voastra interioara va fi putin mai buna si este tot ce conteaza…
Eu cred ca vom purta cu noi cate zile ne-au mai ramas aceste stari schimbatoare dar trebuie sa ne straduim sa le facem fata…Sa punem putina miere atunci cand totul devine prea amar si sa ne sprijinim reciproc.
3 comentarii:
Fiecare dintre noi ne purtam durerea
cu mai multa sau mai putina intensitate ,
dar incercand sa intindem o mana de ajutor
celor ce ne inconjoara indiferent ca ele sunt animale,pasari, natura ,copii sau batrani.
Felul tau de ati exprima durerea este
de admirat caci versurile scrise vor
ramane peste veacuri si vor constitui o pilda
de urmat generatiilor ce vin dupa noi.
Expunerea gandurilor tale este in stil
eminescian,cu rima si multa sensibilitate
sufleteasca fara subantelesuri ,lucrul mai rar intalnit in versurile albe moderne din
zilele actuale.
Ai dreptate Mari,durerea nu va disparea niciodata...toata viata noastra vom ramane marcate de socul ce l-am trait,multi zic ca a trecut,ca trebuie sa revi la viata ta normala,dar ei nu inteleg ca nu mai poti fi aceeasi...nu poti comanda sufletului,asa va fi mereu,vom avea zile bune si zile rele...noi te vedem ca o femeie puternica,sprijinul nostru...dar nu trebuie sa uitam ca si tu ai nevoie de noi,si tu ai momente proaste,si tu simti uneori sa urli de durere,sa te inchizi in tine sau sa te exteriorizezi...depinde de moment...dar exact cum tu ai grija de noi,si ne ridici moralul,asa cum noi stim ca te gasim mereu aici,asa si tu trebuie sa sti ca vom fi mereu aici,gata sa te ascultam,sa te sustinem,si impreuna sa ne ridicam...pana vom claca iar...si iar...si iar...te iubesc mult ingerul meu,fi tare,trecem si peste asta,impreuna,da?
Hey Marilena, ce mai conteaza parerea celor care nu inteleg?Fiecare avem o cruce de dus..ptr unii cam grea, ptr altii mai usoara.
Ma amuza cateodata expresia,,sa fi puternica!''
Pai, cum sa fi?De unde sa-ti mai iei puterea cand tu le duci pe toate?De ce a lasat DUMNEZEU perechea?
Am simtit ca nu esti tocmai bine...!Starile astea trec,,, vin pleaca,,,
Simona ieri pe mess imi zice:,,Corina nu vrei tu sa te duci sa alegi crucea lui tati?''-se face anul si vor sa o schimbe.
Am ramas fara cuvinte..,,crucea lui tati, ..crucea lui Calin''
Trimiteți un comentariu