Cand oboseala mintii mele
Amprenta vrea a isi lasa,
Sa evadez as vrea din ele
Si sa ma vad in lumea ta.
Si chipul ce-mi zambea odata
Linistitor si insistent,
Sa ma convinga ca-asta roata
Ma-nvarte catre un prezent.
In care eu am o valoare
Si multe-n dar de oferit.
Nu sunt o simpla muritoare
Ce m-am nascut in infinit.
Un rost am si eu azi pe lume
Chiar de nu pot a il vedea.
Si vor veni vremuri mai bune
Odata si pe strada mea.
Si sa ma pierd in aste brate
Ce linistea mi-au dat mereu,
Sa ma incarc acum din astre,
Puterea, mi-o da Dumnezeu!
8 comentarii:
Citesc si simt o durere,o tristete profunda in sufletul tau...te rog sa ai incredere ca vor veni si vremuri mai bune...trebuie sa fii tare,tu esti o femeie puternica,o luptatoare,tu ne-ai invatat si pe noi sa fim optimiste...te imbratisez ingerul meu,D-zeu sa-ti mangaie sufletul tau trist...pup,sunt aici...niciodata sa nu simti ca esti singura,da?
Omul pentru a supravietui are nevoie de iubire si speranta ceea ce am regasit in versurile tale care mi-au
mers direct la suflet.
Dumnezeu si Vali, iti vor da puteri Marilena pentru a duce mai departe ceea ce impreuna ati inceput:cresterea, educarea si ocrotirea fetelor care sunt fructul dragostei voastre.Si ,nu uita ca nu intamplator ai infiintat acest blog,Dumnezeu ti-a aratat ca ai si alta menire aceia de a strange in jurul tau suflete indurerate(ale noastre)si a le aduce mangaiere si liniste .
Hai ,da mana si impreuna sa mergem mai departe!Avem nevoie de tine...avem nevoie una de alta !
Iti imbratisez sufletul incarcat de amaraciune!
Draga Marilena iti simt tristetea si crede-ma ca si eu ma simt la fel ca tine.Numai Dumnezeu ne mai poate da putere,pina cind nu stiu.Pentru copiii nostri sper sa ne calauzeasca bunul Dumnezeu spre vremuri mai bune.Te imbratisez cu drag,Mariana.
Sufletul meu se zbate in neputinta.
poate odata va straluci soarele si pe strada noastra atit de intetosata acum.dar oare cind,poate atunci cind in sfirsit vom ajunge linga sotii nostri.Doamne,ajuta toate sufletele indurerate de atita amar si tristete.
Multumesc lui Dumnezeu pentru ca v-am intalnit.Ne vom sustine reciproc si vom trece peste toate incercarile vietii...
Va multumesc pentru grija,sunt bine...Poezia a fost scrisa ieri,dar astazi e o noua zi!
va imbratisez !
Iubirea ne da o putere deplina, o dorinta fantastica de viata o directie...dar cand ea pleaca pe un alt drum, ramanem asa fara o aripa....si tb sa reusim sa zburam cu una!Dar, nu stiu cum!
Intind mainile si stiu ca voi ma tineti de maini virtual...va simt zilnic langa mine,deci hai sa ne tinem strans de mana si impreuna vom trece peste orice piedica vom intalni in viata...nu?
Trimiteți un comentariu