Uneori ai impresia ca esti calit in focul iute al durerii si nimic din ceea ce iti ofera viata nu te mai poate surprinde.Pasesti inainte jongland printre secundele timpului,jucandu-te cu el,asteptand provocarile…
Te distrezi facandu-le fata si te intristezi pentru fiecare infrangere…Esti un jucator pe tabla vietii si oricat de mult iti doresti sa castigi jocul,uneori trebuie sa gusti din dezamagirea pierderii pentru a te cali,pentru a evolua,pentru a invata…
Rand pe rand schimbi masti si imparti zambete in functie de starea celor ce ii ai ca adversari la aceeasi masa de joc a vietii.
Se intampla sa obosesti si sa vrei sa fii tu…sa-ti scoti masca si sa-ti arati chipul ,adevaratul tau chip,celui pe care la un moment dat destinul ti l-a pus pe scaunul din fata…
Si fara sa incerci sa convingi de ceva te simti liber,descatusat..o senzatie de bine care te invaluie…esti tu…adevaratul tu…pana realizezi ca in betia acestei amagiri ti-ai pus sufletul pe tava si ai divulgat adversarului toate secretele…Ce hotaraste el sa faca cu ele?Alungi acest gand cu aceeasi repeziciune cu care iti pui la loc cea mai apropiata masca si ramai in asteptare macinat de regrete…
Si te intrebi de ce esti condamnat atunci cand porti o masca?
Pentru ca nu faci altceva decat sa iti ascunzi cicatricile lasate de suferinta si sa pari mai puternic.
Stii ca nu trebuie sa-i arati niciodata adversarului toate slabiciunile tale fiindca te va lovi cu zambetul pe buze intr-un moment cand tu nu te vei astepta…Vei face fata dezamagirii dar vor ramane urmele regretului…
5 comentarii:
De cele mai multe ori viata nu este asa cum ne-am fi dorit,intalnim momente si oameni in fata carora trebuie sa porti masca pentru ca tristetea si durerea ta sa nu deranjeze...Si,uneori obosita, simti nevoia sa-ti dai masca jos sa fii tu cea reala ,simti nevoia sa-ti deschizi sufletul in fata cuiva... si, daca acea persoana pe care o intalnesti nu este cea care sa te inteleaga si te dezamageste ,te retragi in carapacea ta si astepti ....Ce?O zi ,o zi cand Dumnezeu iti va scoate in cale acea persoana care sa-ti inteleaga sufletul zbuciumat, dar curat.
Te imbratisez Marilena cu mult drag!
Da,viata e o mare scena,noi actorii purtam cite o masca.Citeodata cade masca si raminem noi,mult mai vulnerabili fara masca.Daca ne-am jucat bine rolurile numai Dumnezeu stie.Citeodata e dezavantajos sa fii tu insuti,tie frica sa-ti dezvalui propriul sine poate din experienta,poate din precautie.Uneori rolul pe care-l jucam e prea dur si TREBUIE sa-i faci fata.Niciodata nu stim dinainte ce rol urmeaza,nu sunt repetitii,si totusi trebuie sa-l joci din prima cum poti mai bine sau mai putin bine.Ropotele de aplauze sunt doar in final,cind tu nu le mai poti auzi.
Va doresc sa va jucati cit ami bine rolul chiar daca uneori e drama.
Numai bine tuturor celor care citesc acest blog.
Un jucator
Adevarate cuvinte,bine spui...suntem simpli jucatori si suntem nevoiti sa ne jucam rolurile vietii cu bune si rele...suntem personaje,marionete,lasate in voia sortii...este greu sa gasesti o persoana care sa te inteleaga si sa-ti impartaseasca bucuria sau necazul...sa stie sa rada atunci cand tu razi,sa planga atunci cand tu plangi...ce ma doare cel mai tare este ca atunci cand omul este in viata,il judeci,il privesti cu invidie,te certi,te jignesti,dar atunci cand moare vin toti si zic...a fost un om minunat....prea tarziu nu?va imbratisez cu multa dragoste.
Noi cele indurerate nu purtam masti,cautam sa ne purtam crucea asa cum si-o doresc cei dragi plecati ,cu multa demnitate si pe cat posibil sa ne mai ajutam cu o vorba buna, una pe cealalta.
Sunt de acord cu dna Steliana, PRECUM CA NOI NU PURTAM MASTI!Probabil inainte de pierderile suferite, da.Devenim doar mult mai sensibil la durerile altora si ne face bine sa ajutam.
Trimiteți un comentariu