11 octombrie 2011

Linistea dupa furtuna

"Stiu ca nu-s mitel si inteleg ca niciodata n-ai Sa te intorci
Dar te astept"

Da tata... te astept inca...
Am cerut un semn sa stiu ca tata e langa mine! Ieri am vazut ca tata e langa mine! L-am vazut pe tata in persoana fratelui meu...

Ne-am hotarat ieri (fiind zi libera), cu iertare lui Dumnezeu ca era Duminica, sa mai facem una alta in curtea parinteasca, sa mai aranjam sa mai mutam lucrurile. Vre-o cateva ore am fost ocupati, eu si fratele meu ne intelegem tare bine mai ales cand muncim impreuna, tare ne place sa mai "organizam" curtea!
La fiecare obiect mutat, atins, la fiecare pas ne gandeam la tata, el era cel ce se ocupa de toate astea, era un om tare harnic si mereu cauta ceva de lucru. Mai faceam cate o remarca la adresa lui, mai zambeam cu dor, ne mai intristam... Asa ne-am petrecut dupamasa eu si fratele meu, pana ploaia si-a spus cuvantul si nu ne-a mai lasat sa stam afara (poate era si asta un semn ca totusi e Duminica sau ca e destul!)

Oricum, ce vroiam sa zic e ca dupa ce am intrat in casa si ne-am pus la masa, eu stand in fata fratelui mei, ma uitam la el si am realizat cat de mult seamana cu tata, tata traieste prin el, prin gesturi, prin expersii, prin felul lui de a gandi si de a munci. Cand eram afara il priveam si zambeam ca si tata cand depunea efort avea un fel al lui de a-si incorda buzele, acest gest il vedeam la fratele meu...

Am cerut, un semn si l-am primit! Il primisem si alta data dar nu am fost suficient de atenta sa-l vad! L-am observat tocmai acum cand aveam nevoie mai mare de el! Noaptea de dinainte m-a doborat cu nelinistea din suflet, cu o oarecare disperare ca sunt singura si nu fac fata vietii grele, ca voi cadea impiedecata de necazuri si durere. Tata mi-a aratat ca e alaturi de noi si am vazut in asta, fiind acasa cu mama si fratele meu, ca poate tata imi arata iar cat de importanta e familia, nucleul acela care te tine langa cei cu acelasi sange. Cum orice greutate te-ar apasa si orice necaz te-ar lovi, familia e cea care te protejeaza si te apara de rau!

Dumnezeu e langa noi, doar ca noi suntem uneori orbi si surzi la semnele ce ni le da!

Tuchi

8 comentarii:

Tuchi spunea...

adaug un link, un cantec abia gasit de mine zilele astea, dedicat tot unui tata pierdut..
http://www.youtube.com/watch?v=qM44eouOhbI

Anonim spunea...

Si eu cred in semne trimise de cei dragi. Eu de ex. nu ma dadeam in vant dupa clatite in schimb tata da, nu avea voie sa manance intrucat era printre altele si diabetic dar ii placea sa le faca, avea talent la facut clatite. Eu nu intelegeam ce ii place asa mult la clatite,ca se facea si fum si erau si migaloase.E, acum vreau sa spun ca as manca tot timpul clatite si le si fac cu placere, lucru care inainte nu sa intampla, preferam sa fac o tava de placinte sau o prajitura decat sa fac clatite. Acum de cand a murit tata am facut clatite cat nu am facut in o gramada de ani.

poli spunea...

Si ar mai fi inca ceva, lui ii placea mult sa manance mujdei de usturoi si ceapa, le manca si ca tratament pt hipertensiune dar si ca ii placeau, eu in schimb nu puteam nici macar sa le gust, am o gastrita care imi face probleme de mult timp dar nici nu ma dadeam in vant dupa usturoi si ceapa. Culmea e ca acum parca am pofta sa mananc mujdei si ceapa si am constatat ca nici stomacul nu mai imi face probleme asa mari ca inainte. Parca gusturile culinare ale tatalui meu mi s-au transmis mie dupa moartea lui.

Narcisa spunea...

Eu cred cu tarie ca ei sunt langa noi,ne vad,ne aud...doar ca nu ne pot vorbi,nu ne pot atinge...nu este voie,noi suntem plini de pacate lumesti pe cand ei si-au purificat sufletele...eu am cerut semne de la mamica mea...si mi-a dat multe...

Tuchi spunea...

da...ei traiesc prin noi! si fratele meu la randul lui spunea candva ca se uita la mine si la fiica lui si il regaseste pe tata...
e frumos sa vezi si sa simti ca ei sunt vii prin noi! se spune ca omul nu e mort cand moare, e mort cand e uitat de lume!! deci ai nostri nu vor muri niciodata cu adevarat ca-i vom tine noi vii prin amintirile, gandurile si simtirile noastre!!

mariperijoc spunea...

Dragele mele ,va imbratisez si ma bucur sa va gasesc aici...Eu sunt mai putin activa saptamana aceasta datorita evenimentului pe care incercam sa il organizam si noi la Giurgiu...
Poli,am remarcat si eu multe "coincidente" de genul celor povestite de tine...multe pe care le vedem dar nu le putem interpreta...
Categoric ei ne ghideaza de undeva...

Corina spunea...

Ma bucur sa aud asa ceva...!

Lili spunea...

Adevar spui Tuchi,ai nostri dragi plecati acolo Sus vor ramane vii prin amintirea zilelor petrecute aici pe pamant,prin gandurile noastre si prin tot ceea ce facem in memoria lor.Ii cautam in fiecare colt ,in fiecare gest,in fiecare rasarit sau apus de soare,in fiecare persoana ce (poate) seamana cu ei si-i mentinem vesnic vii(ptr.noi)!