5 octombrie 2011

Poveste de viata

La un timp după dispariţia copilului meu, eram în staţiune, la Soveja. Spre seară, cerul s-a întunecat dintr-o dată şi a început să tune şi să fulgere năprasnic. Stropi mari de ploaie cădeau cu putere şi vântul urla prin pădurea din faţa hotelului precum o haită de lupi flămânzi. Am citit până târziu pentru că nu îmi era somn. De fapt, simţeam şi eu, în toată fiinţa mea, acelaşi zbucium şi aceeaşi nelinişte, ca şi natura detlănţuită de-afară. Într-un târziu, am stins televizorul şi lampa de pe noptierţ şi m-am "obligat" să dorm. Auzeam tot ce se întâmplă afară şi, totuşi, dormeam sau aşa credeam...
Mult după miezul nopţii, am aprins lampa, am luat pixul şi notes-ul, pe care le ţin întotdeauna la îndemână, am scris ceva, apoi am adormit liniştită până dimineaţă, deşi afară era prăpăd.
Dimineaţa, 15 august, zi de sfântă sărbătoare, Adormirea Maicii Domnului, am rupt din notes foile pe care scrisesem noaptea şi, fără să citesc, le-am pus în mapă. Au rămas acolo...
Vara următoare, mă pregăteam să plec din nou în staţiune. Am scos ce iau de obicei cu mine şi, când să pun în mapă pixurile, hîrtia, caietele am dat peste foile scrise în noaptea aceea zbuciumată de august... Am inceput să citesc. Erau două poezii, nu ale mele, nu compuse de mine, ci dictate de băiatul meu... Sau cel puţin aşa cred eu. Sunt total diferite de ceea ce am scris sau scriu eu câteodată... Iată-le!

AICI

Tu, iartă-mă mamă,
C-atunci am plecat.
Aşa a fost scris
De când m-am format
În pântecul tău
Cel cald, primitor
Să fiu pentru tine
Speranţă şi dor.

Eu nu sunt departe,
Ţi-am spus: sunt AICI...
De-ntinzi doar o mână
Tu poţi să atingi
Steluţa aceea ce-ades o priveşti
Când în noapte n-ai somn
Şi-amar tu jeleşti...

Nu plânge, o mamă,
Eu sunt fericit,
AICI am de toate,
De sfinţi sunt iubit
Şi Maica cea Sfântă
La pieptu-I mă strânge.

Şi-AICI, sus, la mine
Nimic nu m-atinge,
Nici ură, nici lacrimi, nici răutate.
Nu plânge o mamă,
Eu nu sunt departe.
Zâmbeşte steluţei
Şi nu mai ofta,
Mă doare o, mamă,
Lacrima ta...

Titlu indescifrabil

Acolo sus, din înălţimi,
La pieptul unei stele
Adesea stau şi curios
Privesc ce se întâmplă jos
În casa mamei mele...

Ea nu mă vede,
Eu o văd,
Şi-n noaptea ce se-ntinde
Tip-til cobor la geamul ei
Când becu-n casă-aprinde...

Ce tristă e mama...
Deschide o carte
Atentă citeşte
Şi uită de toate...

(câteva rânduri indescifrabile)

O clipă m-apropii,
N-am voie mai mult,
O mângâi pe frunte,
Cu dor o sărut
Şi mama zâmbeşte,
Mă vede în vis,
Ar vrea să m-atingă,
Dar e interzis...

Jucăuş precum vântul -
Ca să o distrez
Alerg printre stele,
M-ascund printre nori
Şi mă pierd în îngeri
Când se lasă-n flori
Noaptea cea neagră,
Obosită şi grea...
Îmi pare rău, mamă,
Nu mai pot sta...



http://www.roportal.ro/discutii/topic/27289-mesaje-din-lumea-de-dincolo/

4 comentarii:

mariperijoc spunea...

Multumim Steliana pentru recomandarea acestui link.Daca intrati pe acest portal veti citi marturisiri uluitoare ...

Corina spunea...

Sunt impresionata de aceste versuri,...foarte frumos!

NUTI spunea...

f frumoase versuri ,parca intr-adevar ne transmit nadejdea ca sunt undeva ...ca ei exista acolo in imparatia cerurilor si ca sunt bine....ce bine.!..de-abia astept si eu cand va veni vremea ,cand va vrea Dumnezeu ..sa plec...e mai bine acolo cu siguranta...

Lili spunea...

Tulburatoare versuri!... Imi gasesc cu greu cuvinte sa spun ce simt cand le citesc ...lacrimi de dor imi curg pe obraz si astept sa adorm sa coboare Alin in visele mele!