Pasesc ingandurata pe plaja acum pustie
Cu nostalgie in suflet si zambet fals pe chip.
Si deznadejdea ar vrea acum sa reinvie
Trecutul perindat prin minte ca un clip.
Si valurile-mi canta o melodie trista
Caci prin a lor putere,durerea mi-o percep.
As vrea sa pot sa nu fiu pesimista
La rolul asta dau acum cat ma pricep.
As da orice sa pot sa imi schimb rolul
Si piesa-n care joc sa ma schimbe si ea,
Sa pot sa-aleg din roluri de tot felul
Cum as vrea eu sa fie viata mea.
Regizor mi-e destinul si-a scris-o pentru mine,
Refuza sa modifice la ea ceva.
Sunt obligata sa imi fac jocul bine
Ca cei ce ma privesc,sa poata invata.
Si-atunci dezmeticita pe-o scena de pe-o plaja
Unde cortina demult s-a ridicat,
Imi port agale pasii de parca acum o vraja
In valurile vietii grabit m-a aruncat.
Iar eu neputincioasa incerc s-o scot la capat
Si sa arat la public ce bine pot juca.
Si cand se va sfarsi aplauzele ropot
Arata ca si -n drama te mai poti bucura.
6 comentarii:
Frumos...regizor mi-e destinul...asa este,se zice ca noi suntem niste actori,ne jucam rolurile pe scena vietii si apoi cortina cade...
da,asa este,scenariul a fost scris,si din pacate si cortina a fost ridicata de mult,si bine zici ca suntem obligate sa jucam bine..pina la capat.nu avem incotro.
Pustie este lumea fara Vali ,dar menirea ta este sa continui sa ne incanti cu elogiu facut in versuri frumusetilor naturii pentru ca tu
sa te simti cu picioarele adanc infipte in nisipul marii si sa simti
caldura luminii ce o sa vina!
Intotdeauna am avut impresia ca sunt bine ancorata de pamant si ca stiu ce fac...sigur ca m-am inselat uneori,era doar o impresie...dar trebuie sa continuam sa pasim inainte,cu bune si rele ...sa invatam din greseli si sa asteptam ziua care va veni...
Va imbratisez!
Narcisa stiu ca astazi este inmormantarea,ma gandesc la tine si te rog sa fii puternica si sa transmiti din puterea ta si familiei macinate de deznadejde.Sa ii asiguri ca le suntem cu sufletul aproape si ca spunem si noi"Dumnezeu sa il primeasca la El pe robul Sau Viorel si sa ii faca un locsor in gradina Sa"
Cand dorul te apasa, il asterni in versuri sensibile si graitoare Marilena,incercand astfel sa ti-l alini...Toti avem un rol (predestinat)in aceasta piesa a vietii pe care trebuie sa-l interpretam pana va cade"cortina"...
Te imbratisez!
Offf,ce sa va spun...va imaginati cata lume era acolo...numai tineret...parintii lui sunt distrusi...nu vorbesc cu nimeni...doar plang si se intreaba de ce?pacat de tineretea lui,mi-se rupe sufletul...am avut un soc aseara cand l-am vazut...nu-l recunosteai...si cand ma gandeam ce baiat frumos era...era prea perfect...frumos,destept,iubitor,saritor,sufletist...era...D-zeu sa-l odihneasca in pace...aseara toata lumea zicea D-zeu sa-l ierte...iar tatal lui plangea si zicea ca ce sa-i ierte?ca era un copil...offf,cata durere.
Trimiteți un comentariu