Slabiciune

Sunt momente cand simti cum o mana nevazuta te apasa,iti provoaca atata suferinta incat cedezi,simti ca nu mai poti suporta si fugi…departe de toata lumea,undeva in confortul casei tale ,asteptand…Speri ca o sa treaca,stai acolo inchis si fara vlaga cu ochii tinta la un punct ce troneaza deasupra ta in tavan…punct pe care il privesti mirat pentru ca ai mai stat de multe alte ori fix in acel loc dar nu l-ai observat…Doar el te-a studiat in tacere,el iti cunoaste fiecare gest,fiecare slabiciune,fiecare lacrima…si iata ca acum cand il descoperi tu,il privesti mirat…
Iti arata ca intr-o oglinda toate temerile tale pana cand simti cum o caldura de invaluie,se amplifica,incepe sa te arda…focul maniei ii ia locul calmului aparent si nu mai poti astepta…
Deodata camera aceasta atat de familiara te sufoca,nu mai poti suporta si simti nevoia sa evadezi,sa stingi flacarile ce ti-au mistuit inima si fugi…undeva afara…sa te arunci in apa lacrimilor tale si sa te stingi in ea…sa inoti in valurile zapezilor si sa te ingheti in ele,sa te contopesti cu picaturile de ploaie si sa te planga ele…

Si inaintezi fara nici o tinta prin furtuna gandurilor cautand ceva ce nici tu nu stii…stii doar ca ai vrea sa poti sa deschizi ochii si sa te trezesti incalzindu-te la soarele caldut al sufletului tau agitat …si mereu in cautare…