Astazi va recomandam un film artistic cu mesaje profunde legate de viata si de moarte: "Dincolo de viata", in regia lui Clint Eastwood. Un film deosebit, o viziune profunda asupra vietii de dupa moarte, care ofera speranta si exploreaza posibilitatea de comunicare intre planul terestru si planul sufletelor. Va invitam sa va alocati timp pentru a privi cu altii ochi, pentru doua ore, viata, moartea, disparita, renasterea si frumusetea experientei de a fi om.
O femeie care a trait o experienta in preajma mortii, un medium care poate vorbi cu cei plecati in alt plan de existenta si un copil care si-a pierdut fratele - ei sunt personajele care va vor insoti in aceasta calatorie. Dati-le sansa sa va transmita din lectiile lor de viata.
http://www.aimee.ro/Spiritualitate/Evolutie-spirituala/film-artistic-qdincolo-de-viataq.html
Filmul aici:
http://www.filme-xlino.com/load/filme_drama/hereafter_online/9-1-0-436
8 comentarii:
multumesc! l-am vizionat acuma , nu m-am rabdat desi sunt in timpul serviciului....
un astfel de film nu poate trece neobservat mai ales de cei ce au pierdut pe cineva..
acum stau si ma gandesc daca as vrea sa ajung la tata asa sau ce l-as intreba sau ce as auzi de la el. nu stiu daca as avea curajul sa fac asta... desi as vrea.. nu stiu! chiar mi-ai dat un subiect bun de gandire pe cand ma duc la culcare..
am vazut filmul,f impresionant si f emotionant...am plans ,,,multumim lui Dumnezeu ca le-a dat harul unora de a fi puntea de legatura si de a ne transmite mesaje de dincolo ,de la cei plecati dintre noi...si astfel sa credem ca viata nu se termina aici si continua undeva ,intr-o lume unde nu o putem vedea noi,oamenii de rand...
Este un film artistic dar cu siguranta este inspirat din cazuri reale...Stim cu totii ca exista persoane care au darul de a fi medium si persoane care se prefac a fi...(ca si in film)...Am citit ca nu este bine sa mergem la medium,pentru ca i-am intoarce cumva din drumul pe care au plecat si si-ar pierde din energie...ar fi greu pentru ei sa faca drumul inapoi...
Am vazut si eu filmul in aceasta dimineata si cum m-am obisnuit sa va impartasesc tot ce tine de acest subiect va las sa decideti daca va place filmul sau nu...
stii ma tot gandesc si mi-a ramas intiparita in minte o imagine din film: lumea de dincolo intunecata si sufletele acelea parca ratacite... nu-mi place! nu asa imi imaginez eu locul de acolo! e prea trist, rece si sumbru!
Presupun ca imaginile sunt asa neclare pentru ca eroina filmului nu a trecut in lumea de dincolo...era cumva intre cele doua lumi...
da...poate fi asta o explicatie! revenind la durerile noastre, in mintea mea inca de copil orfan...refuzam sa cred ca tatal meu e intr-un loc atat de sinistru! mereu mi-am imaginat ca "acolo" e liniste si pace, e o natura frumoasa!
Asta si poate pentru ca tata in ultimele lui zile de viata ii povestise unei vecine ce-a stat cu el cateva minute ca "acolo e frumos! ca a vazut-o pe Maica Sfanta si e minunata!! ca sunt serpi dar nu-l musca, doar se plimba fara sa faca vreun rau" vorbele astea mi se pareau atunci parca luate din filme, era prea ciudat lka acea vreme sa cred cu adevarat ca tata e cel ce vorbeste asa ceva si ca poate fi real... mai mult puneam vina pe delirul creat de morfina..
stii subiectul acesta e muuuuuuult prea sensibil si noi muritorii de rand cunoastem atat de putine in acest sens. parca iti e jena uneori sa vorbesti asa ceva ca lumea nu crede si te ia de nebun...
oricum eu cred ca tatal meu e acolo unde "a fost" atunci in viziunea lui, fie ea si un simplu delir..
oricum toamna aceasta steluta ce i-am dat-o impreuna cu fiica mea lui tata o pot vedea dimineata devreme si in fiecare zi ma trezesc prima si inainte de a le da desteptarea sotului si fiicei mele...ma duc la fereasta si ii dau "buna dimineata" si scumpului meu tata! e un mic ritual al meu copilaresc poate dar care ma face sa-mi incep ziua intr-un mod frumos :)
Draga mea inteleg dincolo de cuvinte ce vrei sa ne spui...dar cred ca aici nu este cazul...Mie nu imi este rusine si nici frica sa afirm ca te cred,ca dincolo exista ceva...pentru noi inca necunoscut dar exista...viata nu se termina si gata...Cred ca fiecare dintre noi a "simtit" cate ceva care ne-a convins de acest lucru...Sigur ca unii ne pot cataloga nebuni daca povestim totul...dar aici pe blog nu este cazul,dimpotriva aceste povesti ne mai alina putin durerea tocmai pentru ca ne confirma existenta vietii dintr-o alta lume...
Si cred ca tatal tau fiind la pragul dintre cele doua lumi va povestea exact ce vedea,nu era rezultatul medicamentelor...sunt multe marturii in acest sens...
Multumesc pt vorbele tale
e atat de bine uneori sa vezi ca nu esti singur in lume, in gandire..
Trimiteți un comentariu