12 octombrie 2011

Jugul

Cand unii mari se cred in viata,
Cu avutii si cu scoli multe,
Pe cel mai slab ei il inhata
Pe vrute sau nevrute.

Nu le mai pasa ca pe cap,
Bocancul greu il apasa.
Ii pun la jugul ce il trag,
Cazuti in a lor plasa.

Ei uita ca un suflet au
Si acei pribegi prin lume.
Si nici crezare nu le dau
Nici pret pe al lor nume.

Dar va veni si vremea cand
Raspunsuri cautand,
Pe cel sarac rugand cu sarg
Iertare implorand.

Dar el e bun, caci toata viata
Simti ce-i umilinta.
Si cu bucurie va da
Iertare si cainta.

Suntem cu totii pe asta cale
Copii din univers.
Si sanse noi avem egale,
Nu cautam un sens.

Iubiti la fel suntem in toate
De Tatal Cel Ceresc.
Si legea El o face acuma
De sus din univers.

5 comentarii:

NUTI spunea...

ce frumos si adevarat in ceea ce spui...am simtit pe pielea mea de multe ori lucrul asta...sa fiu privita de sus,sa fiu tratata ca pe un pres de usa de intrare... ca un sul de hartie igienica...scuze,nu ma simt in apele mele,de ceva timp sunt tratata asa si paraca poezia asta s.a potrivit de minune ...

mariperijoc spunea...

Te imbratisez Nuti,inteleg ce simti ...cred ca noi toate am fost tratate de sus macar o data in viata...Draga mea,gandeste-te ca cei care procedeaza asa se ghideaza dupa false valori...
Stiu ca doare dar incearca sa ii eviti (in conceptia lor nu se poate schimba nimic)si sa nu mai pui la suflet...
Poate ca nu intamplator am ales sa postez poezia aceasta...citind comentariul tau ma gandesc ca nu...

Tuchi spunea...

Eu zic ca fiecare om are ceva special mai mult sau mai putin evident si indiferent de bogatie materiala nu trebuie uitat ca avem in noi bogatie sufleteasca, sanatate si iubire si asta e mult mai important decat orice alta avere! Eu simt ca am ceva special, un dram de nebunie, un farmec al meu care puntina lume il vede, doar cei ce au rabdare sa ma cunoasca cu adevarat, dar care mie imi da putere si incredere in mine, ma face sa ma simt speciala! eu sincer cred ca fiecare om are ceva special al lui si incerc mereu sa nu judec dupa haine sau aparente! Si inca ceva: oricat de bogat ar fi omul nu duce nimic cu el in mormant!!

Corina spunea...

Viata asta e ca o jungla, am trait si eu momente grele ca toate fetele de aici, de pe blog.Sunt alaturi de toti cei care sufera si va iubesc din tot sufletul.Dumnezeu e unul pentru toti.

Narcisa spunea...

Azi la slujba ,parintele a vorbit atat de frumos...spunea ca uneori iti este foarte greu in lumea de azi sa fi bun,milostiv...lumea este din ce in ce mai rea,plina de ispite pe care noi trebuie sa le evitam cu credinta si dragoste de D-zeu.