Pasesc ratacind printre oameni,
Obosita inca merg inainte.
Sunt ranita dar nimeni nu vede
Si nu vreau sa ma opresc o secunda.
Inca-l caut si astept sa revina,
A plecat fara mine pe alt drum,
Cineva sa-mi arate cararea
Unde pot sa-l gasesc de acum.
Mi s-a spus c-a zburat printre stele,
Ingerii spre cer l-au purtat,
Doar o lacrima i-a cazut catre mine
Si-a plecat…
Pe-o fereastra deschisa in ceruri
Ne priveste,de sus ne vegheaza
Si ne cearta cand plangem a jale
Si se-amuza cand mai gasim o cale.
Viata vazuta de sus e mai simpla,
Caile sunt mult mai usoare,
Dar eu care sunt pe pamant
Obosesc cautand o carare.
El zambeste si de sus ne ghideaza,
Este liber,in zbor printre nori,
Ratacesc pe-asta lume pierduta
Cu gandul sus,spre zburator…
7 comentarii:
Cu pasi mici dar siguri, versurile
tale exprimate atat de duios, se
indreapta spre o creatie perfecta.
Felicitari din toata inima si de acolo
de "sus" ,sunt convinsa , ca Vali,
este foarte incantat pentru atentia acordata!
:( f frumoasa poezia! Felicitari:*
Superba poezie...fara cuvinte,.. Marilena!
Va multumesc ,vi le dedic cu drag!Fiecare dintre noi are in gand un "Zburator"
Ma surprinzi de fiecare data prin talentul tau de a exprima prin versuri sensibile ,gandurile tale,sentimentele tale :durere,cautare si dor...Felicitari Marilena!
Nu mai am cuvinte de lauda,mereu am zis ca durerea,pierderea,ne schimba total...ne face sa gandim,sa vedem totul altfel...e multa durere dar in acelas timp ne aduce si schimbarea,ceva nou in noi...nu?felicitari Mari,foarte frumos,continua asa,ne incanti cu versurile tale si ne descri durerea
Trimiteți un comentariu