Fulgi albi

Fulgi albi cad azi către pământ
Pierduţi în drumul lor de îngeri,
Cu dragoste purtaţi de vânt
Să mângâie a noastre plângeri.

Să ne aline ei durerea grea
Ce inimi a pătruns ca un pumnal.
Şi să ne ghideze viaţa
Orientându-ne ca după un semnal.

De n-ar fi ei ne-am rătăci pe cale,
Nu ne-nţelegem rostul de acum.
Cu sufletul rău sfâşiat de jale,
Cum să trăim azi între două lumi?

Secătuiţi de tot şi fără vlagă
Ne mai târâm doar pentru a nu cădea,
Tot căutăm în jur ca să ne tragă
Un trecător grăbit în calea sa.

Să ne apucăm de mâna-i cu putere
Şi cu speranţă a ne ridica.
Fără a mai avea ce cere
Să încercăm cu el a ne mişca.

Pe drumul ferm, trasat cu pete albe
Lăsate acum din aripi mari de îngeri.
Am vrea să împletim din ele salbe,
Să ne apere ele de înfrângeri.