18 septembrie 2011

Perioada de doliu

Perioada de doliu este resimtita ca o perioada de acceptare a pierderii, de reevaluare a propriei vieti, de redefinire a valorilor si a prioritatilor, astfel incat se incadreaza ca fiind una din perioadele de criza din viata unui om. Durerea, pierderea, sunt resimtite in moduri diferite si traversate in moduri diferite. Daca unele persoane prefera sa vorbeasca despre pierderea suferita, altele prefera sa-si ascunda trairile si sa isi traiasca viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Aceasta perioada, in societatea noastra romaneasca actuala, este de obicei respectata de catre cei din jur, persoanelor le este respectata durerea si perioada de acomodare si acceptare a pierderii. Ritualurile crestine au pe langa rolul lor religios si un rol terapeutic in sensul ca persoana este atrasa si intr-un fel ajutata sa depaseasca momentul prin ritualuri, prin diverse “sarcini” de indeplinit, si nu de putine ori, cu unicul mod de a mai intreprinde ceva in folosul persoanei pierdute. Astfel, pastram relatia… chiar daca am pierdut persoana si reusim sa parcurgem schimbarea intr-un mod mai usor de acceptat. Persoanele din jurul nostru au un rol important in ajutorul acestei perioade prin sprijinul oferit, prin consolare, intelegere, ingaduinta si respect.

Psihologul / terapeut isi aduce contributia sa in traversarea acestei perioade atunci cand ne simtim blocati in trecut, cand simtim ca nu putem face fata pierderii suferite si viata noastra a luat o directie neasteptata si greu de gestionat prin insotirea parcurgerii fazelor pierderii si depasirea acestora intr-un fel potrivit, pentru integrarea situatiei in proiecte de viitor.



http://consiliere-psihologica-craiova.mocka.ro/7-perioada-de-doliu.html

5 comentarii:

Narcisa spunea...

Perioada de doliu este cea mai dificila pt cei ramasi...de multe ori cei din jur cred ca aceasta perioada este de maxim un an,acea perioada in care imbracam doar haine negre,dar noi stim ca de fapt doliu sta in suflet si indiferent ca dupa un an purtam orice culoare sufletul ramane negru...doliu il purtam toata viata noastra plangand pierderea suferita...cei din jur nu stiu sa-ti respecte durerea impingandu-te sa te retragi...apoi tot ei iti reproseaza de ce te indepartezi...eu personal m-as schimbat enorm,nu voi mai fi niciodata cum am fost,o parte din mine a plecat cu maicuta mea...m-am indepartat de toti...prefer singurattea...multumesc lui D-zeu ca am gasit acest blog si pe voi...fara voi nu stiu unde si cum as fi fost...voi ati fost singurul meu sprijin,ajutor,mangaiere...D-zeu sa va tina sanatoase pe toate si ma rog sa ne ajute sa ne intalnim toate,sa ne strangem in brate...sa reintregim familia noastra...familia unita de durerea unei pierderi...

mariperijoc spunea...

Perioada de doliu este diferita de la om la om,bine ar fi sa "traim"doliul si nu sa ne ascundem de el in spatele mastii de "om puternic",pentru a nu ramane urmari...
Este adevarat ca dorul il vom purta cu noi mereu,ca vor ramane urme...ca multi din jurul nostru se ascund ei insisi de durere si prefera sa ne ocoleasca dar Dumnezeu ne da acea putere de a merge mai departe depasind durerea,dezamagirea si fiecare lovitura primita.
Va imbratisez si eu cu mare drag!

Corina spunea...

Doliul este f greu de indurat.Este important cine este alaturi de tine.Eu am fost aproape singura, dar am cautat si am cautat...si n-am renuntat si am gasit acest blog care m-a salvat pot spune.Asa ceva nu se uita niciodata.Este ca o casuta unde ma simt in siguranta.Dar cei care sfintesc casuta sunt oamenii care locuiesc in ea, adica voi...va iubesc din tot sufletul meu.

Anonim spunea...

Am o mare dilema:tatal meu s-a sinucis pe 11 august 2014....am tinut doliul cuvenit dar am un sot pe care nu-l pot neglija la nesfarsit...:( oare e mare pacat daca-mi indeplinesc indatoririle conjugale???

mariperijoc spunea...

Dumnezeu sa il ierte pe tatal tau!
La intrebarea ta cred ca numai un preot iti poate raspunde.Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii si sa iti dea putere!