Privesc lumina de afara
E soare si-n sufletul meu,
Cand in jur se aduna iara
Prieteni ce ma ajuta la greu.
Daca eu cad,ei ma ridica.
Cu un zambet o mana-mi intind,
Impreuna nu vom sti ce e frica
Imbracati intr-un soare torid.
Si alaturi de ei pe asta lume
Voi putea drumul drept sa mi-l tin.
Am sa-ncerc sa ramana un nume
Ce urmasii cu drag il retin.
Dintre astre ma vegheaza ingeri
Plini de iubire,pace si dor,
Ma-ncurajeaza sa nu am infrangeri,
Forta imi dau cu al lor zbor.
Suflet iubit,sunt acuma lasata,
O mana intinsa la altii sa dau.
Si cu o dragoste curata,
Alaturi mereu sa le stau.
Sa le sterg lacrima de pe fata
Cand dorul cu greu ii apasa,
Si sa-i ajut in a lor viata
Sa nu-si rataceasca calea ramasa.
Sunt un om simplu pe drumul meu,
Nu stiu de ce sunt aici ramasa,
Insa mereu cu Dumnezeu
Voi fi pe pe veci bucuroasa.
4 comentarii:
Un suflet atat de nobil, bun cum
rar mi-a fost sa intalnesc, in
aceasta insorita poezie tu draga prietena
imi daruiesti si inima mi-a incalzesti.
Sa-mi traiesti ca mult imi trebuiesti!
Fie ca bunatatea ta sa-ti fie intoarsa inzecit cu bucurii si iubire!
Spui ca nu sti de ce ai ramas aici?pt noi ai fost mai mult decat un suflet cald,o mana intinsa la durere,ai stiut sa ne scoti din intunericul in care ne aflam,ai stiut sa ne mangai sufletele ranite cu vorba ta blajina,ai stiut sa fi umarul nostru pe care sa plangem...D-zeu te-a lasat aici sa poti sa iti cresti printesele si sa fi un inger pt persoanele aflate in suferinta...
Atunci cand ajutam, cand intindem o mana cuiva aflat la necaz, este unul din motivele pentru care ne aflam pe pamant.Ne intrebam adesea de ce am ramas cand jumatatea noastra nu mai e...Dumnezeu stie raspunsul asta cel mai bine!
Trimiteți un comentariu