Afara ploua si e frig
Si picaturi imi lovesc fata,
Ma uit spre cer si-ncep sa strig
Durerea azi se inalta.
Purtata in sus in zbor spre nori
Incearca sa razbeasca,
Sa ajunga catre alte zari
Si sa te intalneasca.
Sa-ti spuna ea tot ce simt eu
Cu gandul catre tine,
Sa aflii cum in drumul meu
Lupt ca sa-mi fie bine.
Te strig caci vreau sa ma auzi
Si-n suflet picurand,
Rauri de lacrimi reci si uzi
Inunda suierand.
Se amesteca acum cu ploaia
Mergand pe calea ei.
Si sterge acum udandu-mi foaia
Amintiri din anii mei.
4 comentarii:
Frumos....trist,se simte tristetea si durerea din sufletul tau atunci cand scri,te imbratisez puternic in speranta ca-ti voi da putere sa treci peste toate incercarile vietii...
Viata-i ca o floare unde e si apa
se trezeste din vis natura toata ,
dar noi cei peste care-n viata a plouat
cu lacrimi amare primim poezia ta ca
o binecuvantare.
Ca de fiecare data cand viata te pune in ipostaze nedorite,gandul ne zboara la cei dragi noua ,care nu mai sunt aici...sa ne plangem lor...sa le cerem ajutor...Vali te vede,te aude si-ti va da puteri sa depasesti si aceste momente!Frumoase versuri Marilena! ...Ele ne transmit starea ta sufleteasca de acum.Dumnezeu sa te ajute!
Stiu ca voi toate imi sunteti cu sufletul alaturi si sunt convinsa ca si Vali de acolo de sus...Dumnezeu care lucreaza prin oameni v-a scos in calea mea...
Poezia aceasta am scris-o mai demult dar nu ma intrebati de ce am postat-o acum...nu am stat sa ma gandesc la semnificatia ei decat acum cand vad ca voi o asociati cu evenimentele prezente in viata mea de acum...
Poate ca cineva a vrut sa o postez acum...
Trimiteți un comentariu