Prinsa in furnicarul vietii,
Am inceput sa uit si eu,
Ca trecatori suntem pe lume
Nu iei nimic din jurul tau.
Si cand necazul te loveste,
Dezmeticit realizezi,
Ca esti o frunza ce paleste,
Dintr-un copac cu frunze verzi.
Iti tot propui sa mergi pe calea
Cu aspiratii sufletesti,
Dar maine iar va bate vantul,
Uitand vrei sa te-mbogatesti.
Si fapte bune ai putine,
Caci raul stie a te-ndemna.
Iar tu alegi ale lui glume
Uitand ca ai sa mori candva.
Si fata-n fata il vei avea,
Nu vei putea a te desprinde.
Odata prins in gheara sa,
Sa iesi nu vei avea pe unde.
De aceea-i bine-n furnicar,
Sa luptam pentru a face bine.
Si-n minte sa avem mereu,
Ca va veni ziua de maine.
2 comentarii:
E foarte bine-n furnicar dar
sa traim vrednici de lucruri mari
de armonie si ajutor.
Bietul meu copil mereu imi ura:
'Sa traiesti mami pana ajungi cat o furnica"!
Acum eu iti adresez aceasta urare
tie Marilena draga ,caci frumos graiesti.
Nu am cuvinte sa-ti mai spun cat de mult apreciez poeziile tele,felicitari pt creativitatea si talentul de care dai dovada in fiecare zi,pup ingerul meu
Trimiteți un comentariu