Albastra e apa marii
Si limpede in adanc.
Nu am sa dau uitarii,
Amintirile vin pe rand.
Derulate in filmul vietii,
Multe si frumoase sunt toate.
Franturi din anii tineretii
In univers stau inramate.
Iar tu privesti acum la filmul
In care-am rolul principal.
Cu lacrimi speli acum veninul
Adus in calea mea de val.
Durerea din neputinta
Se-mprastie –n univers.
E marea ta dorinta
La viata sa-mi dai un alt sens.
Impreuna cu haina-ti veche
Si pe mine m-ai aruncat.
Iti trece pe la ureche
Al dorului meu oftat.
Cu putere incerci acum,
Sa indrepti ce mai e de-ndreptat.
Chiar de mergi pe un alt drum
Dragoste mai ai de dat.
O arunci peste noi ca o ploaie,
Ce racoare vine-acum a ne da.
Si-o lasam sa ne curga siroaie
Pana ne vom revedea.
4 comentarii:
In fiecare poezie se simte tristetea si durerea ce o porti in suflet...te imbratisez ingerul meu in speranta ca iti dau putere sa treci peste toate problemele de zi cu zi,pup.
Marilena ai postat o poezie pe FB care n-o pot uita...acele versuri parca eu ti le-am dictat...
Ai adus frumos un elogiu marii pe care si eu o iubeam enorm ,in asa masura incat ii spuneam fiului meu ca nu mi-ar pare rau daca momentul despartirii de viata pamanteana se va intampla in mare ,mai ales ca Pusi avea oroare de cimitir.
Dar aceasta dorinta arzatoare a mea se pare ca a adus nenorocirea fiului
meu pe malul Lacului Tei in 2003.
Ma bucur sa vad ca va regasiti fie si intr-un vers...
Eu cred ca in "gandurile" mele se va vedea mereu tristetea...
Corina,nu stiu la care poezie te referi dar ti-o dedic cu mult drag.Spune-mi titlul si o voi posta pe peretele tau.
Trimiteți un comentariu