Dacă ai cunoaşte misterul nemărginit al cerului unde trăiesc acum , cu orizonturi fără de sfârşit cu lumina care cuprinde şi pătrunde-orice lucru... nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti! De -acum sunt învăluit de farmecul lui D-zeu în nesfârşita Lui frumuseţe. Cele de odinioră sunt ataâ de mici în comparaţie cu toate acestea! Mi-a rămas dragostea , faţă de tine, o tandreţe atât de mare pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina. Trăiesc o bucurie curată. În necazurile vieţii gândeşte-te la acest lăcaş unde vom fi împreună într-o zi, dincolo de moarte, saturaţi de apele izvorului nesecat al bucuriei şi al iubirii nesfârşite. Nu plânge, dacă mă iubeşti cu adevărat!
She calls to me from long ago; through sunlit skies, through drifts of snow; in dancing clouds above the sea, I call to her, and she to me.
So real was she. She laughed, she cried, ... She loved, she lost, she lived, she died. In hopes and dreams, so real was she, She lived her life that I may be.
The blood through which my veins does flow, The same as hers, so long ago. So it will be. Then when I'm gone, in a future child it will flow on.
I'll live my life, and when it's done, I'll live again in those to come. For I'm a bridge from her to me, From all that were, to those that be.
4 comentarii:
Dacă ai cunoaşte misterul
nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru...
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De -acum sunt învăluit
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita Lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt ataâ de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată.
În necazurile vieţii
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
saturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
dacă mă iubeşti cu adevărat!
Frumoase versuri,multumesc!
Mulţumesc Marilena.
*****
She calls to me from long ago;
through sunlit skies, through drifts of snow;
in dancing clouds above the sea,
I call to her, and she to me.
So real was she. She laughed, she cried,
... She loved, she lost, she lived, she died.
In hopes and dreams, so real was she,
She lived her life that I may be.
The blood through which my veins does flow,
The same as hers, so long ago.
So it will be. Then when I'm gone,
in a future child it will flow on.
I'll live my life, and when it's done,
I'll live again in those to come.
For I'm a bridge from her to me,
From all that were, to those that be.
Poezie este una dintre cele mai frumoase creatii dar, atunci cand este si Divina ne aduce si mai multa bucurie.
Trimiteți un comentariu