Imi astern tristetea printre randuri
Pe o coala alba de hartie,
Tapet din ale mele ganduri
Si peste veacuri o sa fie.
Si altii care ca si mine
Candva citind,vor fi la fel,
A mele versuri le vor tine
Ca pe propriul lor tel.
Si vor avea o alinare
Uniti atunci in gand si dor,
Vor avea ca o evadare
De pe ale zbuciumului zbor.
O falfaire jucausa
De aripi desfacute-n data
Putere ce le sta ascunsa
In inima lor curata.
Si forta vor primi atunci
De sus din cer,vor invata
Ca ale Domnului porunci
Cu totii le vom asculta.
El e cu noi si ne sustine
Pe brate,cand noi mai cadem
Ne da putere de a merge
Si de jos sa ne ridicam.
2 comentarii:
Cata sensibilitate si adevar ai inbinat armonios in aceasta superba poezie,care mi-a mangaiat sufletul!
Poeziile tale sunt o alinare pentru sufletele noastre!Multumim Marilena!
Trimiteți un comentariu