Azi este 7 Mai...
Plâng florile cu lacrimi de cristal agăţând în ele durerea ofilirii.
Azi este 7 Mai...
Plâng copacii cu frunze arămii pe alei solitare.
Azi este 7 Mai...
Plânge cerul cu lacrimi reci înecând rănile pământului.
Azi este 7 Mai...
Plâng toate culorile curcubeului că se topesc în senin.
Azi este 7 Mai...
Plâng cele mai frumoase vise ce nu au gustat împlinirea.
Azi este 7 Mai...
Plâng zâmbetele de cretă de pe sutele de măşti ce sufocă adevăratul chip.
Azi este 7 Mai...
Plâng cuvintele nerostite şi lasă în urma lor poveşti nescrise.
Azi este 7 Mai...
Plâng rănile de unde s-au rupt aripile.
Azi este 7 Mai...
Plâng iubirile neîmpărtăşite în falia inimii însângerate.
Azi este 7 Mai...
Plânge trecutul ce nu mai poate fi schimbat.
Azi este 7 Mai...
Plâng amintirile ce nu vor să moară în uitarea de gheaţă.
Azi este 7 Mai...
Se împlineşte o eternitate de când s-a născut universul...
Azi e 7 Mai...
Este ziua nopţii ce a preferat să doarmă decât să primească felicitări...
Azi e 7 Mai...
Se scumpeşte iubirea... mai puţini oameni îşi vor permite acest lux.
Azi e 7 Mai...
Un prinţ din împărăţia absolutului, îmi vizitează ţara pustiirii...
Azi e 7 Mai...
A început iarna sufletului meu...
Azi e 7 Mai...
De azi înainte, va ploua cu lacrimi de înger...
Azi e 7 Mai...
Sărbătoare neagră pentru mare... întrucat i-a murit un pescăruş...
Azi e 7 Mai...
... a murit mama.
Azi este 7 Mai...
Cea mai tristă zi din viaţa mea.
ŞERBAN Mirel Cosmin
11 comentarii:
Astazi nu este 7 mai,dar este ziua cand Mirel ne-a trimis aceste versuri scrise cu sufletul pe hartie...A poposit din intamplare aici pe blog si are aceeasi durere in suflet ca si noi...
Suntem alaturi de tine Mirel!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama ta!
Poate ca nu "intamplator" ai gasit acest blog...Ce crezi?
DA ! Ai perfectă dreptate !
În viaţă nimic nu este întâmplător, fie că este vorba de un lucru bun sau rău, fie că este vorba despre o întâlnire cu un străin care peste ani se poate dovedi a fi sufletul tău pereche.
Sincer !, mă bucur că am găsit acest blog, un loc unde durerea sufletului chiar dacă nu poate fi alintată ... cel puţin poate fi înţeleasă.
Mirel Şerban.
Eu sunt o mama care si-a
pierdut unicul fiu in imprejurari
misterioase ramase nedeslusite
nici pana in ziua de azi.
Si el a scris versuri de la varsta de 16 ani pe care le-am descoperit
intr-o agenda dupa moartea lui si pe care le-am publicat si-mi pare
rau ca nu le-am acordat atentia cuvenita la vremea respectiva.
Talentul tau nu este de neglijat si te rog sa cauti ca poeziile sa le aduni intr-o placheta pentru inceput.
Aici pe blogul lui Mari vei gasi
intelegere si o vorba spusa din tot sufletul,ai incredere caci noi
deja suntem familia celor indurerati.
Mulţumesc frumos pentru aprecierea versurilor Steliana, şi mă doare sufletul să aud de pierderea ta, cred că nu este durere mai mare decăt ce-a simţită de un părinte care-şi înmormântează copilul.
Nici nu ştiu ce să spun, toate cuvintele din lume mi se par atât de inutile spre a-ţi spune ceva care să te ajute, nimic din ce aş spune nu va putea să-şi aline suferinţa... dar pot vărsa o lacrimă alături de tine.
Foarte frumoase versuri Mirel, dar iti admir si vorbele frumoase de sustinere si incurajare din mesajele tale. Mult respect din partea mea.
Multumesc pentru compasiunea ta
si spera ca o mica parte din zbuciumul tau sufletesc ti-l vei alina aici, caci de cele mai multe ori nu esti inteles de cei din jur,
chiar de membrii familiei proprii.
D-zeu sa o odihneasca in pace pe mama ta,stiu ce inseamna sa-ti pierzi mamica,la mine a fost cea mai grea lovitura...mai este putin si face 2 ani de cand a urcat la cer,dar inca o astept...sperand ca intr-o dimineata ma voi trezi si o voi vedea langa mine...si sa realizez ca tot ce am trait in lipsa ei a fost doar un vis...
Mulţumesc Narcisa, D-zeu să o odihnească în pace şi pe mama ta.
La mine au trecut 15 ani, şi încă la fel ca tine visez şi eu.
... personal cred că pe lângă fapul că nu mai este, cel mai mult mă doare că din ce în ce tot mai greu pot să-mi amintesc exact culoarea ochilor ei, fineţea părului, atingerea tandră ... vocea ei.
Mă tem că pe zi ce trece o voi pierde şi din amintiri, de aceea mă rog zilnic la Dumnezeu să mi-o lase pe mama măcar în amintiri.
Poate nu iti vei mai aminti clar aceste detali,dar eu mereu zic ca D-zeu a creat o legatura puternica intre mama si copil incat nimeni si nimic nu o va putea rupe...nici macar moartea...nu o vei pierde,ea e langa tine...nu o mai poti vedea,nu o mai poti strange in brate,nu o mai poti auzi...dar o vei simti...crede-ma!uneori amintirile se pot sterge din memoria unui om...dar dragostea niciodata...iar eu cred ca dragostea de mama e unica,nu o vom mai intalni niciodata...e singura dragoste curata,neconditionata...fara a cere nimic in schimb...nu?gandeste-te ca mamica ta este o candela aprinsa pt tine si va lumina vesnic...
Sunt alaturi de tine Mirel,de suferinta ta ..si.... daca polii de acelasi sens al magnetilor se resping,sa stii ca aici , ...durerile ,suferintele si dorurile noastre se atrag ...iar intalnirile pe acest blog ne pastreaza legatura cu cei dragi plecati dintre noi ,prin cuvinte,versuri ,rugaciuni si candele virtuale mereu aprinse..
Te imbratiseaza o mama cu sufletul mereu trist de dorul lui...Cosmin...
... Mulțumesc Nuți, .. mai ales că..., numele meu este Mirel Șerban COSMIN.
Trimiteți un comentariu