Cuvinte...

Sincer am rămas uimit să mă văd pomenit în acelaşi context alături de Eminescu şi Bacovia, departe de mine o aşa cinste şi onoare de a fi comparat cu aceşti doi mari oameni ai literaturii române.

Eu totuşi vă mulţumesc frumos tuturor pentru frumoasele cuvinte spuse la adresa mea şi pentru aprecierea versurilor, ... mai ales venind din partea voastră (spun asta pentru că simt că este o părere spusă cu sufletul şi nu una spusă cu anumite intenţii) să ştiţi că înseammnă mult pentru mine, cu toate că acolo am scris doar cuvinte, dar uneori, este de ajuns un singur cuvânt care agaţă în împletitura sa de litere o întreagă poveste. O poveste ce-a
fost şi nu încetează a mai fi pentru un suflet în care s-au sedimentat mult prea multe dureroase tăceri. Iar toate cuvintele mele şi în general toate cuvintele lumii nu fac altceva decât să descrie stângaci
perfecţiunea asurzitoare a tăcerii.

Despre mine ce aş putea să vă spun, mai nimic... scriu, ... iar în fiecare literă îngrop câte un cuvânt ce nu am avut inspiraţia să-l inventez. Scriu cuvinte pe care le-am simţit mereu în mine pulsând cu literele lor de lumină şi trăiesc într-o lume în care litere sunt suspinele unui univers ce vrea a glăsui, cuvintele sunt împletiri de litere ce dansează pe buze ofilite de şoapte, iar frazele sunt alai de cuvinte ce s-au îndrăgostit într-un dans al ideilor. Poveştile sunt imperii de fraze în care iubirea, suferinţa, viaţa stau spânzurate.
Cărţile sunt cimitire de poveşti ce aşteaptă praful timpului să le
îngroape atunci când sufletul a ales să citească tăcerea.
... iar tăcerea este plânsul lui Dumnezeu.
Ştiţi ...? Partea proastă e că niciun om nu poate percepe strigătul disperat al sufletului tău. Partea bună este că acest strigăt este auzit de Dumnezeu... însă partea şi mai proastă este că Dumnezeu nu poate să vorbească ca un om şi să-i aline în cuvinte strigătul disperat.

De aceea pe lângă faptul că scriu, mă rog la Dumnezeu, Dumnezeu care este păstrătorul sufletelor celor dragi şi plecaţi dintre noi, iar dacă prin site-ul meu, cel cu versuri pe care poate îl ştiţi deja am mai creat un site pentru suflet, o oază, in acest imens spaţiu al internetului, un loc în care poate reuşesc să întind o ultimă mână de speranţă altor suflete... dacă timpul vă permite şi inima o simte puteţi vizita site+ul pe adresa: www.rugaciuni.tk

(Vă rog a nu considera acest lucru o reclamă, nu urmaresc şi nu doresc nici un căştig din acest site, iar pe el nu promovez nimic şi nu afişez nici o reclamă.
Încă o dată vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte !

Mirel Serban