Draga Marilena,tin sa te felicit inca odata pentru crearea acestei comunitati,prima de acest gen la noi in tara.Este un prim pas in sprijinul persoanelor singure.Eu as vrea tare mult ca toate acestea sa nu ramana doar la nivel virtual,de multa vreme ma bate gandul ca ar trebui sa facem mult mai mult de atat,este inadmisibil ca in Romania sa nu existe de o Asociatie a persoanelor singure care sa functioneze gen ONG ( la fel ca EMMA de care eu am auzit demult)de exemplu eu nu am gasit asa ceva la noi in Cluj ,exista doar asociatii pt. pensionari si persoane cu hadicap unde majoritatea dintre noi nu ne incadram.Din pacate nu cunosc partea legislativa cum anume as putea crea a asemenea asociatie ( e nevoie cred de sponsori?sau autofinantare?)In America si in toate tarile civilizate exista asemenea asociatii/comunitati care in principal sunt sustinute de biserica (din donatii etc) care orgazineaza evenimete impreuna: excursii,zile de nastere,revelioane etc. in sprijunul acestor persoane care brusc se trezesc aruncate in afara societatii fara un sprijin moral so social.La noi singura ''solutie'' e sa mergi la psiholog sau la biserica sa te rogi pt. linistea ta sufleteasca..ok sunt binevenite si aceste lucruri doar ca dupa ce iesi de la biserica te intorci la masa de duminica tot singur in casa goala...si nici psihologul nu va sta cu tine de sarbatori sau la un revelion ...evetual iti va da sfaturi bune te va incuraja sa mergi mai departe,dar cum cu cine si unde ??Omul este o finta sociala nu a fost creat sa traiasca singur,iar daca a ramas din diverse motive ,decesul partenerului de viata/divort sau pur si simplu nu si-a gasit sufletul pereche trebuie sa iaba sprijunul concret al unei comunitati ,sa apartina undeva,iar faptul ca ar avea cu cine sa iasa la o plimbare si sa poate impartasi necazuri/bucurii cu un alt semen ar fi de mare ajutor,decat sa se plimbe singur ignorat de ceilalti...Blogul acesta e un prim pas,e drept foarte important dar cu timpul chiar daca am sta la povesti 24 din 24 de ore ,tot singur esti in fata calculatorului si vine vremea cand ai vrea sa iti iei ''zborul''=sa traiesti din nou in lumea reala dar este foarte greu sa zbori=sa traiesti cu aripile frante pentru asta ai nevoie de ajutorul celorlati care sa te sprijine sa te invete din nou sa zbori...sa simti ca traiesti chiar daca vei purta in suflet mereu acea rana,cred ca alaturi de altii ne va putea fi mai usor..La noi din pacate daca ai avut nesansa sa ramai singur esti condamnat la singurate pt .ca nu ai mijloacele necesare sa iesi din ea..As dori foarte mult ca aceste frumoase ganduri si sfaturi de pe acest blog sa se transpuna intr-o zi si in lumea reala,dar la noi mentalitatile sunt inca atat de innapoiate,aproape toti o iau ca pe ceva ''normal'' ca ai ramas singur ''si ce daca viata merge inainte..etc.."( normal ei au familia acasa care ii asteapta)noi nefiind pensionari sau persoane cu handicap nu inseamna ca nu trebuie sa mai apartinem nicaieri...( pt .ca asa se intampla ,nu toti avem parinti /frati la care sa putem merge,iar singur dupa cum stiti si voi nu mai esti binevenit nicaieri nici macar intr-un concediu nu te poti duce..etc..)Astept parerile voastre sau unele idei despre cum si ce s-ar putea face,eu cred ca este o necesitate infiintarea unei asemenea asociatii ,unde macar ti-ai putea face priteni/amici care au trecut prin situatii similare si impreuna cu ei ne-am putea continua viata mai putin singuri ! Va multumesc ! Va imbratisez (chiar daca doar virtual )cu drag Ildy .
Draga Ildy,inteleg perfect tot ce vrei sa spui...traiesc si eu toate aceste sentimente...Dupa cum ai vazut si pe FB Mihaela,a depus actele si in curand va exista in mod legal comunitatea "existaviatadupadoliu"care are drept scop ajutorarea celor care au pierdut o persoana draga,creearea de centre in cat mai multe orase din tara si infiintarea unei linii telefonice la care cel indoliat va suna si va spune numai atat"a murit,nu stiu ce sa fac..." si o persoana aflata la capatul firului il va ghida cu blandete catre tot ce are de facut...un proiect maret care va avea nevoie de sprijinul nostru al tuturor...Poti citi mai multe pe site-ul "Existaviatadupadoliu" si te poti implica si tu ca voluntar...te imbratisez!
Da m-as bucura foarte mult daca as putea ajuta ca si voluntar ! Trebuie sa ii putem ajuta pe toti cei ce vor avea nevoie,sa ii sustinem moral si cu o vorba buna sa stie ca nu sunt singuri ,ca suntem alaturi de ei oricand vor avea nevoie ,sa reusim sa-i facem sa creada si ei ca da,exista viata dupa doliu ! Ildy
4 comentarii:
Draga Marilena,tin sa te felicit inca odata pentru crearea acestei comunitati,prima de acest gen la noi in tara.Este un prim pas in sprijinul persoanelor singure.Eu as vrea tare mult ca toate acestea sa nu ramana doar la nivel virtual,de multa vreme ma bate gandul ca ar trebui sa facem mult mai mult de atat,este inadmisibil ca in Romania sa nu existe de o Asociatie a persoanelor singure care sa functioneze gen ONG ( la fel ca EMMA de care eu am auzit demult)de exemplu eu nu am gasit asa ceva la noi in Cluj ,exista doar asociatii pt. pensionari si persoane cu hadicap unde majoritatea dintre noi nu ne incadram.Din pacate nu cunosc partea legislativa cum anume as putea crea a asemenea asociatie ( e nevoie cred de sponsori?sau autofinantare?)In America si in toate tarile civilizate exista asemenea asociatii/comunitati care in principal sunt sustinute de biserica (din donatii etc) care orgazineaza evenimete impreuna: excursii,zile de nastere,revelioane etc. in sprijunul acestor persoane care brusc se trezesc aruncate in afara societatii fara un sprijin moral so social.La noi singura ''solutie'' e sa mergi la psiholog sau la biserica sa te rogi pt. linistea ta sufleteasca..ok sunt binevenite si aceste lucruri doar ca dupa ce iesi de la biserica te intorci la masa de duminica tot singur in casa goala...si nici psihologul nu va sta cu tine de sarbatori sau la un revelion ...evetual iti va da sfaturi bune te va incuraja sa mergi mai departe,dar cum cu cine si unde ??Omul este o finta sociala nu a fost creat sa traiasca singur,iar daca a ramas din diverse motive ,decesul partenerului de viata/divort sau pur si simplu nu si-a gasit sufletul pereche trebuie sa iaba sprijunul concret al unei comunitati ,sa apartina undeva,iar faptul ca ar avea cu cine sa iasa la o plimbare si sa poate impartasi necazuri/bucurii cu un alt semen ar fi de mare ajutor,decat sa se plimbe singur ignorat de ceilalti...Blogul acesta e un prim pas,e drept foarte important dar cu timpul chiar daca am sta la povesti 24 din 24 de ore ,tot singur esti in fata calculatorului si vine vremea cand ai vrea sa iti iei ''zborul''=sa traiesti din nou in lumea reala dar este foarte greu sa zbori=sa traiesti cu aripile frante pentru asta ai nevoie de ajutorul celorlati care sa te sprijine sa te invete din nou sa zbori...sa simti ca traiesti chiar daca vei purta in suflet mereu acea rana,cred ca alaturi de altii ne va putea fi mai usor..La noi din pacate daca ai avut nesansa sa ramai singur esti condamnat la singurate pt .ca nu ai mijloacele necesare sa iesi din ea..As dori foarte mult ca aceste frumoase ganduri si sfaturi de pe acest blog sa se transpuna intr-o zi si in lumea reala,dar la noi mentalitatile sunt inca atat de innapoiate,aproape toti o iau ca pe ceva ''normal'' ca ai ramas singur ''si ce daca viata merge inainte..etc.."( normal ei au familia acasa care ii asteapta)noi nefiind pensionari sau persoane cu handicap nu inseamna ca nu trebuie sa mai apartinem nicaieri...( pt .ca asa se intampla ,nu toti avem parinti /frati la care sa putem merge,iar singur dupa cum stiti si voi nu mai esti binevenit nicaieri nici macar intr-un concediu nu te poti duce..etc..)Astept parerile voastre sau unele idei despre cum si ce s-ar putea face,eu cred ca este o necesitate infiintarea unei asemenea asociatii ,unde macar ti-ai putea face priteni/amici care au trecut prin situatii similare si impreuna cu ei ne-am putea continua viata mai putin singuri ! Va multumesc ! Va imbratisez (chiar daca doar virtual )cu drag Ildy .
Draga Ildy,inteleg perfect tot ce vrei sa spui...traiesc si eu toate aceste sentimente...Dupa cum ai vazut si pe FB Mihaela,a depus actele si in curand va exista in mod legal comunitatea "existaviatadupadoliu"care are drept scop ajutorarea celor care au pierdut o persoana draga,creearea de centre in cat mai multe orase din tara si infiintarea unei linii telefonice la care cel indoliat va suna si va spune numai atat"a murit,nu stiu ce sa fac..." si o persoana aflata la capatul firului il va ghida cu blandete catre tot ce are de facut...un proiect maret care va avea nevoie de sprijinul nostru al tuturor...Poti citi mai multe pe site-ul "Existaviatadupadoliu" si te poti implica si tu ca voluntar...te imbratisez!
Da m-as bucura foarte mult daca as putea ajuta ca si voluntar ! Trebuie sa ii putem ajuta pe toti cei ce vor avea nevoie,sa ii sustinem moral si cu o vorba buna sa stie ca nu sunt singuri ,ca suntem alaturi de ei oricand vor avea nevoie ,sa reusim sa-i facem sa creada si ei ca da,exista viata dupa doliu ! Ildy
Pentru a fi voluntar "existaviatadupadoliu" trebuie sa completezi un formular Ildy :
http://www.existaviatadupadoliu.ro/voluntariat/formuar-de-aplicatie/
Trimiteți un comentariu