Cerne-mi iubite fulgi albi de nea
Sa curga-n cascade-n a mele plete,
Trimite-i acum din mantia ta
Ascunsa de ochii a cel ce nu crede…
Frumos ma imbraca-n rochii de stele,
Ma incoroneaza ca pe o regina.
Du-ma departe de vorbele rele
Si cand ma clatin pe brate ma tina…
Cu-o mangaiere alunga-mi tristetea
Ce negura-si tese in calea mea,
Iar cu un zambet da-mi tineretea,
De anii pierduti sa ma pot bucura.
Coboara iubite pe curcubeul
Ce straluceste ca privirea ta.
Si-un dar pretios adu-mi din cerul
Ce te separa de lumea mea.
Cand dimineata imi bate pe pleoape
Si soarele-mi canta-n obraji,
Tu te ridici si te-ntorci in noapte
Dispari ca un miraj…
7 comentarii:
Talentul tau de a te exprima
in versuri este unul din lucrurile
unice si eu cred ca-l faci mai bine
decat oricine altcineva.
Desi trista poezia este o delectare
si o relaxare pentru sufletul meu.
Foarte frumoase versuri E o poezie trista, dar nu e pesimista si asta ii da o valoare mai mare( asa cred eu ). E o placere sa citesc poeziile tale, si faptul ca simt fiecare cuvant cum trece prin suflet e minunat, dar ce cred eu ca e extraordinar, e cum vad in fata ochilor imaginile transmise de tine.
Desi e trista, poezia aduce alinare.
Frumoasa poezie,versurile tale exprima durerea si dorul tau...al nostru...felicitari,din ce in ce versurile prind contur mult mai definit.
Felicitari,draga Mari!Asa cum spun si ceilalti ,desi trista,e foarte frumoasa poezia...Esti foarte sensibila si pentru ceea ce traiesti tu ,ai toata compasiunea mea si traiesc alaturi de tine aceleasi sentimente...Te imbratisez,Nuti
Este o poezie mai noua...va imbratisez!
Sensibilitatea versurilor tale mi-a patruns sufletul!Fii sigura ca Vali raspunde chemarilor tale!
Te imbratisez cu mult drag!
O poezie frumoasa draga Marilena.Intr-adevar cerul ne separa de cei dragi..
Trimiteți un comentariu