Atunci cand viata iti aduce-n cale
Cu-n zambet larg in fata un necaz,
Sau poate o mica incercare
Pentru-a avea de ce mai face haz,
Amuza-te si tu de gluma-i buna
Si tot zambind incearca sa-i faci fata.
Nu o lasa razand sa te rapuna,
Sa vada ca te-a prins in a ei plasa.
Tu te-ai nascut aici cu o menire,
Scenariul ti-a fost scris in univers.
Si fara a ii da citire
Iti traiesti rolul fara inteles.
Si cand pe fata o lacrima-ti apare
Umbrindu-ti fericirea ta,
Sa-ti amintesti ca o sa iasa soare
Cu siguranta si pe strada ta.
7 comentarii:
Multumesc, Mari!
Ai dreptate,zambind treci mai usor peste greutati,se spune ca omul care sufera zambeste...probabil pt asi ascunde suferinta...superba poezie,te pup ingerul meu.
"...Tu te-ai nascut aici cu o menire..."Da Marilena ,menirea ta este ca sa alini sufletele celor necajiti ,menirea ta este sa ne alini durerea si dorurile cu versurile tale sensibile,cu vorbele tale calde!Pentru tot iti multumim!!!Te imbratisez si-ti trimit sarutul parintesc(pe frunte)!
Va multumesc dragele mele,nu am atatea merite cate imi acordati...Sunt doar un suflet ranit care isi panseaza rana alaturi de alte suflete...Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi si va iubesc!
Frumoase versuri!Alinarea noastra din fiecare zi, esti cu noi, cu gandul si cuvantul, multumim Mari!
Tu ne daruiesti cu multa generozitate prin versurile acestei poezii un soare care rasare si pentru sufletele celor indurerati.
Multumesc!
Ma alatur si eu celor ce te felicita si-ti aduc un buchet de laude caci talentul tau ca si "talantul" il inmultesti pe zi ce trece! pupici
Trimiteți un comentariu