Pasesc ratacita pe-un drum
Care duce spre undeva.
Sunt trista si mahnita acum
Nu ma mai pot bucura.
Mi-am pierdut o parte din mine,
A plecat de pe lumea mea.
Ratacesc cu dor si suspine,
Imi plang singuratatea grea.
Ma prefac cu putere a merge,
Drumul drept cat mai am pe pamant.
Dar in suflet imi curge sange
Fiindca-i pe jumatate frant.
Si astept la ziua in care
Voi gasi ce-am pierdut candva.
Cand rana nu mai ma doare
Vindecata de lipsa ta.
7 comentarii:
Bine te-am gasit in noul an si sper sa fie mai bun ,mai frumos, cu deosebite realizari personale si
profesionale.
Cat priveste rana din piept orice s-ar intampla ea nu are sorti de vindecare caci ramane cuibarita
in una din camarutele inimii
Inima ta o sa interactioneze pe parcursul timpului cu emotii pozitive prin intermediul celor trei camarute ramase libere.
Te imbratisez cu drag!
Sunt de aceeasi parere cu dna.Steliana,durerea nu va trece niciodata,indiferent pe ce drum te va duce soarta,locul gol lasat de Vali in sufletul tau nu il va umple nimeni niciodata...te imbratisez ingerul meu.
Draga Marilena iti urez un an nou mai fericit decit cel care a trecut,ma bucur ca te am alaturi,stiu ca intelegi cel mai bine ce se intimpla in sufletul meu mai ales acum de sarbatori cind rana din sufletele noastre in loc sa se vindece se adinceste si mai tare.
Dumnezeu sa iti dea putere!
mariana
Mariana,ma bucur sa te gasesc aici...traim acelasi cosmar,inteleg foarte bine ce simti...A fost o perioada grea cu multe amintiri si mult mai multa durere si mai ales cu LIPSA...
Sunt cu sufletul alaturi de tine,te imbratisez strans pentru ca sa simti ca nu esti singura...
Dumnezeu sa iti dea liniste sufleteasca si putere ,iar pentru sotul tau lumina vesnica!
Cred ca toti ce simt zi de zi durerea unei pierderi ,se regasesc in poezia asta...si cred ca abia acum ne dam seama ca lucrul cel mai de pret pe lumea asta este fericirea si bucuria de a trai...lucrurile ce s-au sfarsit odata cu pierderea celor dragi....
Nu realizam decat atunci cand pierdem o persoana draga...la fel spun si eu prietenilor mei,ca cel mai frumos dar de sarbatori este familia ...nu conteaza cadourile de sub brad sau ce punem pe masa,nici ce excursii facem...nu ne putem bucura de ele decat in prezenta celor dragi...
Pentru noi ,cei care am pierdut fiinte dragi,ranile sufletului nu se vor vindeca niciodata...Dumnezeu sa ne dea putere ( sprijinindu-ne una de alta),sa mergem drumul drept!
Trimiteți un comentariu